“Oare numai hotelierii trebuie să aibă parte de înţelegere, turiştii nu ?”
În ultimele săptămâni, am publicat mai multe articole despre șansa neașteptată pe care litoralului nostru o are în acest an. Da, poate deveni principala destinație estivală a turiștilor români. Analizele s-au bazat pe studii realizate la nivel european, dar și pe declarațiile unor manageri de hotel care au înteles că este momentul să se reinventeze, să ofere servicii impecabile pentru a nu le mai da turiștilor români ocazia de a exclama “dar uite cum este la greci sau la bulgari”. Cum pădure fără uscături nu prea am întâlnit niciunul dintre noi, în urmă cu câteva zile, am primit mesajul unor turiști români care, de 12 ani, își petrec vacanța pe litoralul nostru. Am ales să public acest mesaj, cu acordul turiștilor, pentru a da un exemplu de CUM NU TREBUIE TRATAT UN CLIENT.
“În loc să se bucure că sunt turişti care niciun moment nu s-au gândit să renunţe la rezervare şi să păstreze preţul convenit iniţial, au speculat momentul şi au spus: da, reprogramăm, dar cu un preţ mai mare”
“Pentru noi, familie compusă din soţ-soţie , turismul românesc a reprezentat şi reprezintă singura opţiune în ultimii 12 ani, pentru că ne place în ţară. Dorim să vă arătăm cum a înţeles hotelul unde aveam rezervare să ne reprogrameze (pentru că toţi hotelierii doresc reprogramare, nu?) Am rezervat încă din luna ianuarie o cameră la un hotel de 4 stele din Mangalia (nu-i vom scrie numele), pentru un sejur de 14 nopţi, cu mic dejun şi şezlonguri incluse. Rezervarea am făcut-o prin e-mail, după ce am solicitat oferta, direct de la hotel (începând din 22 iunie 2020). Cum hotelul nu avea oferta early-booking, nu am obţinut vreo reducere, ci doar o noapte în plus adăugată sejurului nostru. Totuşi, pentru durata destul de mare a sejurului, cei de la hotel au fost drăguţi şi ne-au oferit o cameră mai mare, cu canapea, la preţ de cameră mai mică; am achitat un avans de 1000 lei pentru sejur. Urmare a izbucnirii epidemiei, am solicitat hotelului reprogramarea sejurului, pentru că nici nu ne-am gândit vreo clipă să renunţăm şi să cerem avansul înapoi. Hotelul a reprogramat sejurul începând cu 26 iulie. Până aici, totul ok, aşa cum ar trebui, normal, să fie. Dar, nici vorbă ca preţul total să fie acelaşi, pentru că sejurul nu mai începe în iunie ci în iulie, oferta de 6 plus 1 gratis nu mai există, iar preţul total bineînţeles că este mult mai mare. Prin urmare, ca să nu renunţăm la vacanţă, am redus sejurul la 12 nopţi şi am confirmat noua rezervare.
Dacă toţi hotelierii vor proceda astfel, să nu se aştepte ca turiştii să-şi menţină rezervările. În mod cert, mulţi le vor anula şi vor cere banii înapoi. În loc să se bucure că sunt turişti care niciun moment nu s-au gândit să renunţe la rezervare şi să păstreze preţul convenit iniţial, au speculat momentul şi au spus: da, reprogramăm, dar cu un preţ mai mare.”
“În această situaţie cu totul ieşită din comun, pe care nimeni nu putea să o prevadă, nu ar trebui să fie bătut în cuie preţul camerelor pentru iulie şi august”
“V-am scris aceste rânduri urmare a interviului pe care l-am citit cu hotelierul din Mamaia, care solicită înţelegere din partea turiştilor pentru a menține turismul în viaţă. Dar oare numai hotelierii trebuie să aibă parte de înţelegere, turiştii nu ? Oare nu era normal ca hotelul să mulţumească pentru că nu am renunţat şi să păstreze preţul iniţial ? În această situaţie cu totul ieşită din comun, pe care nimeni nu putea să o prevadă, nu ar trebui să fie bătut în cuie preţul camerelor pentru iulie şi august . Şi dacă tot v-am scris, acum, în situaţia actuală, vedem că toţi, dar absolut toţi hotelierii se plâng că nu vor mai avea clienţi pentru că renunţările la sejururi sunt la ordinea zilei. Dar anii trecuţi, am avut parte şi de hotelieri care, raportat la durata sejurului pentru care am solicitat oferte (14 nopţi), ne-au răspuns că nu pot să ne facă nicio reducere:
-“nu vă putem face reducere, nu are importanţă durata mare a sejurului, pentru că la noi oricum tot timpul e plin!”
-“nu are nicio importanţă că staţi atâta, pentru că la noi stau şi clienţi de business, câte 60 de zile”
-“nu putem să vă includem în ofertă şi şezlonguri, avem plajă privată, dar administrată de altcineva” .
Aceasta a fost atitudinea multor hotelieri înainte de criză.
Să fim înţeleşi, noi nu am solicitat oferte de la hoteluri ca să obţinem neapărat o reducere, dar unele hoteluri, de-alungul anilor, au avut şi oferte early-booking, ne-am mai făcut câte o mică reducere raportat la durată, au inclus şi şezlongurile în preţul total. Și am constatat că atitudinea hotelierilor era ok numai vis-à-vis de turiştii bucureşteni, care, raportat la distanţa relativ mică, îşi permit să vină de zeci de ori pe sezon, pe litoral, 1-2 zile (bănuim că de aici atitudinea de “la noi tot timpul e plin”). 99 la sută dintre hotelieri nu au nicio apreciere faţă de faptul că o familie vine şi stă 2 săptămâni la mare, contează doar cei care vin regulat. Anul trecut, am fost la Mamaia, într-un sejur de aceeaşi durată, iar cei de la şezlonguri ne-au spus că da, putem să rezervăm în fiecare zi aceleaşi şezlonguri, pe primul rând de către mare, mai puțin sâmbătă şi duminică, când au prioritate cei care vin în weekend (atitudine de respect faţă de clientul care stă 2 săptămâni, nu ?)
Noi locuim la 900 km de litoral, mergem o dată pe an, de aceea ne programăm şi sejururi de 14 nopţi, pentru că este imposibil să mergi de mai multe ori în același sezon.”
Acest mesaj ar trebui citit și recitit de cei care au afaceri pe litoralul românesc. Cazul acestei familii nu este singular, iar dacă anul acesta atitudinea unor hotelieri nu se va schimba, litoralul românesc va pierde în loc să câștige.
