“Am pornit în vacanță fără vreun plan bine pus la punct, dar cu foarte multe flacoane cu dezinfectant”

Sunt obișnuită cu viața #peteren, așa că îmi explic cumva de ce aleg mereu să-mi petrec vacanțele în locuri pe care le bat cu tălpile goale și opresc acolo unde simt că se întâmplă ceva atunci pe loc, ceva după sufletul meu. Unii ar spune că-mi plac locurile rudimentare, eu le numesc sălbatice și presărate cu tradițional și puțin lux, unde e cazul. Insula Lefkada le are pe toate și în plus mi-a oferit în dar o zi #pemare în larg. De aceea voi recomanda mereu vacanțele în Grecia fie cu mașina pentru a nu sta într-o singură stațiune, fie cu barca în larg. În ambele variante ai șansa să vezi și să descoperi locuri care te rup total de mulțimi mari de oameni și vremurile actuale, iar frumusețea lor e ireală. Noi am ales varianta cu mașina, am bătut Lefkada în lung și în lat, am dormit în diferite locuri cu rezervări făcute pe moment, iar o zi am petrecut-o pe mare și am văzut plaje pe care nu le voi putea uita curând.

A fost cu plânsete de la oboseală pentru că nu am ascultat și am vrut să facem drumul fără oprire

București – Lefkada, două teste Covid 19 negative, QR Code făcut la granița cu grecii pentru că uitasem și 14 ore pe drum. Am condus doar eu, o noapte întreagă și încă o jumătate de zi, 1.100 de km. A fost cu plânsete de la oboseală pentru că nu am ascultat să facem drumul cu o oprire. Ar fi ajutat o noapte în Salonic, dar, în general, mă consider o războinică, chit că sufăr uneori pentru asta. Vă recomand însă o pauză.

Am ajuns în Lefkada, nu înainte de a trece prin tunelul construit sub mare și de a avea senzația că moare motorul mașinii pe podul rabatabil ce leagă uscatul țării de insulă. A fost și prima întâlnire cu mii de bărci, sute de veliere și zeci de catamarane ancorate în portul Lefkada.

Am pornit în vacanța eliberării fără vreun plan bine pus la punct, nu aveam cazări stabilite ori locuri pe lista de vizitat, dar ne-am pregătit cu multe flacoane cu dezinfectant, multe, pe toate. Primele două nopți le-am rezervat în Nikiana, la 10 kilometri de Lefkada, orașul. Un apartament frumos, nou, cochet, la 500 de lei pe noapte. Am ales un turism de mijloc, nici ieftin nici scump, dar există variante pentru toată lumea 🙂

Orașele port din Lefkada sunt pline de viață: Nidri, Vathi, Syvota cu taverne și terase. Nu erau pline de turiști ca în alți ani, se simte și la ei o ușoară criză. Astfel de stațiuni însă nu sunt neapărat pe sufletul meu. Tarabele întinse și zumzăiala m-au dus cu gândul la Constineștiul în plină glorie. Atenție însă: curățenia, vilele așezate pe mal după un plan de la care nimeni nu se abate și peisajul nu m-au dus deloc cu gândul la nimic de pe litoralul nostru. A doua zi a început explorarea. Am urcat cu mașina pe un drum șerpuit prin munte și am coborât spre mal, în față ne-a apărut marea toată de un albastru pe care nicăieri nu l-am mai văzut, apa clară, pe alocuri nisip ori pietre albe, smochini ori pini, totul e în contrast, dar atât de armonios împletite într-un peisaj la care te uiți pierdut cu orele.

Am vizitat plaje sălbatice sau ușor populate, la poalele stâncilor zdrobite ori a măslinilor, diversitate. Pe plaja Gealos, din vestul insulei, învecinată cu Egremni si Porto Katsiki, am văzut și primul om care strângea de pe plajă chiștoc după chiștoc, era lună și soare strălucitor totul. Pe plajă am găsit puține șezlonguri (5 euro), noi am ales un fel de baldachin în totalitate de lemn- 25 de euro, însă pe multe plaje șezlongul e gratuit cu o singură condiție: să comanzi ceva din bar. A fost și singura oprire pe o plajă amenajată de o frumusețe aparte.

Agios Nikitas e un sătuc poezie: aleea ce duce spre plaja Milos e îmbrăcată în căsuțe vopsite-n alb, de lut ori de piatră, cu obloane la geamuri și flori în toate culorile

Au fost șase nopți în trei locuri diferite: două nopți în Nikiana (apartament), în Agios Nikitas alte două nopți (o căsuță absolut minunată- e afacerea unei familii, se ocupă de cele câteva vile mama împreună cu băiatul și este acel loc unde n-am simțit să dezinfectez ori să fac curat, mă uitam mirată cât de curat, îngrijit și frumos e fiecare colțișor din casa cu un dormitor, living, bucătărie, baie și balcon – 220 de euro, două nopți.) Agios Nikitas e un sătuc poezie: aleea ce duce spre plaja Milos e îmbrăcată în căsuțe vopsite-n alb, de lut ori de piatră, cu obloane la geamuri și flori în toate culorile. Taverne de familie construite pe fundația unor case vechi te atrag la terasele lor să înfuleci pâinea casei cu ulei de măsline, caracatițe, calamari ori vestitul gyros. O masă îndestulătoare la prânz costă maximum 30 de euro pentru două persoane, iar la cină undeva la 50 de euro, depinde de vinul ales.

Am mâncat cel mai bun ficat de oaie într-o tavernă de familie din Fterno sau cea mai bună capră la o tavernă deschisă în iunie în satul Karya. Am văzut cel mai frumos apus pe terasa absolut superbă a unui restaurant (Amante) din aproperea satului Exanthia, loc recunoscut pentru apusurile de poveste (de văzut și restaurantul Rachi sau Fly Me). Ultimele trei restaurante sunt construite în munte, frontal cu marea și amenajate astfel încât din orice loc al terasei să vezi un apus rupt din pozele alea cu filtre multe de pe instagram, doar că aici culorile sunt pământești deși e greu de crezut. Sunt toate deschise de curând, la Amante mâncarea nu e grozavă, chiar și administratorii se plângeau că au nevoie de ajutor în echipă, dar bătaia pe un loc la terasă e mare. Să-ți cânte un saxofonist în strălucirea apusului în timp ce cu mâna bronzată apuci piciorul transpirat al unui pahar cu vin și marea toată să se înroșească când își primește bătrânul soare la somn… e o senzație. Și la Fly Me am văzut o altfel de terasă: practic un platou înclinat, cu covorașe pentru șezut și măsuțe pentru farfurii și băuturi. Like it!

Am ancorat aproape de plajele sălbatice, ne-am aruncat în mare, în larg am luptat cu valurile de siaj

Ultimele două nopți le-am petrecut mai aproape de vibrația insulei, în Vasiliki, la un hotel pe malul mării. Am vizitat Mikros Gealos ori Poros, două sate unde sunt niște vile superbe de închiriat cu deschidere la mare, dar si plaje cu apă cristalină. Din Syvota, aproape de Vasiliki, am închiriat o barcă și astfel ne-am petrecut o zi întreagă pe mare. Puțin peste 100 de euro cu tot cu combustibil, a meritat din plin. Am ancorat în plaje sălbatice, ne-am aruncat în mare, în larg am luptat cu valurile de siaj sau din cauza vântului puternic, bine, mai mult Alex, eu nu știam cum să nu-mi mușc limba de la frică, dar am căpătat cel mai frumos bronz și pentru câteva ore ne-am repetat: “Asta-i libertate.”

Syvota e și satul unde la zecile de terase din port poți să mănânci pește proaspăt. E drept, ne-am fi așteptat ca și în această parte a Greciei totul să fie bazat pe ce provine din apa mării ca hrană, dar am găsit mai multă carne.

O altfel de experiență e însă în Lefkada, the town. Case vechi colorate, alei înguste pietruite și umbrite de flori. Turistic, dar cu farmecul ei.

Respect față de mâncare, arhitectură, plaje, valori, moștenire, oameni și turism.

Am stat șase zile în insula Lefkada și dacă ar fi să o descriu într-un cuvânt acesta ar fi: prețuire. Respect față de mâncare, arhitectură, plaje, valori, moștenire, oameni și turism. Am găsit doar frumos: de la cazări impecabile (case vechi îngrijite și culori din peisaj, curățenie, bun gust, administratori săritori și bucuroși de oaspeți) până la taverne de poveste, afaceri de familie și nu numai, care fac o mâncare de te lingi pe degete la propriu. Mai mult, totul e corect: de la atitudine, la stare și prețuri. Au realizat că împreună își construiesc binele. Timp de șase zile pe insula grecească nu m-am simțit înșelată, ci am simțit că am bucurat cu prezența mea, n-am simțit nicio afacere cu miros de tun, las’ că merge sau anul ăsta rupem. Nu, asta înseamnă un turism construit pentru o viață și altele ce vor urma drept moștenire.

Restu’ e bucurie. Mulțumesc, Lefkada! Iartă-mă Grecia că ți-am pus eticheta aia de “acolo merge tot românul”, acum am înțeles de ce și promit să revin, curând.

PS: Un pont pentru cei care nu au mai fost cu mașina în Grecia

Pentru cei care vin cu mașina în Grecia, în zonele turistice combustibilul e puțin mai scump: cam cu 20 de cenți motorina și 60 de cenți benzina. E de înțeles, nu pot sta bine la toate capitolele, cu petrolul mai rău.