Topalu, diamantul neșlefuit din Dobrogea

Sala Tonitza

Cum vara târzie, a se citi toamna cu temperaturi de iunie, nu se dă dusă din Dobrogea, am decis ca, în fiecare sfârșit de săptămână, să vizităm cât mai multe localități din județele Constanța și Tulcea. Am ales această perioadă și cu speranța că nu vom prinde aglomerat la obiectivele turistice, tocmai pentru a ne proteja de coronavirus. Comuna Topalu era de mult pe harta noastră, dar până acum am tot evitat să ne planificăm o ieșire la mal de Dunăre. Iată că astrele s-au aliniat și Topalu a devenit destinația preferată. 

Nu am găsit nicio posibilitate de cazare, iar singurul restaurant din sat este de fapt un birt

Primul pas după alegerea destinației a fost să căutăm un loc de cazare. Am răscolit google-ul, am căutat pe pagina Primăriei Topalu, ne-am întrebat prietenii pescari dacă știu vreo pensiune/gospodărie care oferă și posibilitatea de cazare, iar răspunsul tuturor a fost NU. Ciudat este că cei care au vizitat localitățile care formează comuna Topalu au vorbit la superlativ despre așezările aflate la malul Dunării. 

O pagină goală! Cam acesta este sectorul turistic la Topalu

În cele din urmă, am reușit să ne cazăm în casa prietenilor unor prieteni și astfel am rezolvat și problema dormitului peste noapte. Mergem mai departe! După locul de cazare, pasul următor este să cauți localuri în care poți să mănânci sau gospodării de unde poți să cumperi produse locale pe care să le gătești. Din păcate, oferta se rezumă la un singur local, cârciuma din centrul localității Topalu, unde poți mânca mici și ceafă tradițională de Dunăre. Da, poate am fost puțin ironic, dar fie oamenii de acolo trăiesc din braconat, fie nimeni nu le-a deschis încă mintea că turismul local le poate asigura viitorul. Și astfel, escapada la Topalu s-a transformat și într-o excursie cu sacoșile pline de mâncare cumpărată din Constanța. 

Bucate aduse de acasă pentru că nu am avut de unde să le cumpărăm local

Muzeul „Dinu şi Sevasta Vintilă” și liniștea apăsătoare în lipsa unui ghid 

Localitatea Topalu găzduiește muzeul „Dinu şi Sevasta Vintilă” poate singurul din România care reunește 228 de lucrări de artă modernă, așa cum ne-a și indicat doamna care ne-a vândut biletele la intrare (10 lei pentru adulți, 2,5 lei pentru elevi și studenți). Conform informațiilor furnizate de reprezentanții Muzeului de Artă din Constanta, doctorul Gh. Vintilă (1898 – 1978) a donat în anul 1960 comunei sale natale, Topalu, 228 lucrări de artă românească modernă în vederea alcătuirii unei colecţii publice de mare interes şi originalitate. În urma acestei donaţii, în casa părintească a doctorului se înfiinţează, în acelaşi an, Muzeul de Artă Dinu şi Sevasta Vintilă Topalu şi devine secţie a Muzeului de Artă Constanţa. Muzeul găzduieşte opere ale celor mai importanţi creatori români – Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, Nicolae Tonitza, Theodor Pallady, Gh. Petraşcu, Nicolae Dărăscu, Jean Al. Steriadi, Camil Ressu, Alexandru Ciucurencu, Dimitrie Paciurea, Oscar Han.

Colecția de artă, evaluată la peste 2,5 milioane de euro, este subiectul unui proces care se tot strămută prin instanțele din țară. Pe scurt, Mario Vintilă, care susține că este moștenitorul dr. Gheorghe Vintilă, cel care a donat lucrările de artă,  încercă să obțină  colecția, iar statul român încearcă să o păstreze. Muzeul este deschis, zilnic, între orele 09.00-17.00 La intrare ești preluat de un agent de pază care îți scanează temperatura și imediat după ce cumperi biletele vei găsi o masă cu dezinfectant. Nu am văzut niciun anunț privind numărul maxim de vizitatori care au permisiunea de a intra în același timp în muzeu. Cum noi am fost cinci adulți și doi copii, am intrat cu toții fără probleme. Colecția este impresionantă, dar dacă nu ai studiile necesare ar fi binevenite explicațiile unui ghid sau măcar o broșură cu istoria lucrărilor de artă și informații despre cei care le-au creat. Le recomand celor de la Muzeul de Artă să investească într-un ghid audio în română/engleză/franceză mai ales că sezonul estival 2020 a fost neașteptat de bun la capitolul vizitatori la muzeu. Informație confirmată chiar de angajata muzeului. 

Peisajul idilic plin cu gunoaie 

Apusul pe malul Dunării este spectaculos! Ca într-o pictură, cerul și apa se joacă într-o simfonie de culori. Poate că aceasta este amintirea care ar trebui să-ți rămână întipărită în minte atunci când ajungi la Topalu. 

Dar, din păcate, dimineața ies la iveală sutele de peturi, sticle, sacoși de plastic și doze de bere aruncate de localnici și de pescari. O mare de gunoaie acoperă malul înverzit al Dunării. 

Zona poate fi valorificată turistic, iar relieful pare că te îndeamnă să descoperi totul pe șaua unei biciclete. Pe care nu ai de unde să o închiriezi local! La fel cum nu vei găsi nici pontoane amenajate pentru pescuit, deși sute de constănțeni se aflau pe malul Dunării. 

Litrul de must și cetatea Capidava

Comuna Topalu este într-o zonă viticolă recunoscută, iar vinul obținut aici a câștigat multe medalii de aur. Din păcate, pandemia de coronavirus a dus și la sistarea programelor de vizitare a cramelor. Și totuși, proprietarul unei podgorii nu ne-a lăsat să plecăm de la poarta cramei fără a ne dărui doi litri de must. (Mulțumim! A fost extraordinar!) 

Fericiți că vom bea must obținut cu doar câteva ore în urmă, ne-am îndreptat spre cetatea Capidava, aflată la doar șapte kilometri de Topalu. Informațiile obținute de pe site-urile oficiale ale instituțiilor din Constanța se cam bateau cap în cap. Ba era deschisă, ba încă nu se semnase procesul verbal de predare primire din cauza unui dosar instrumentat de procurorii DNA. Am riscat și am ajuns la poarta cetății. Am fost întâmpinați de un cerceșetor care, după ce a primit o țigară, ne-a explicat că cetatea este închisă, dar că ne va conduce el ilegal printre vestigii. Am ales să nu! 

Ne-ar plăcea să revenim la Topalu, dar nu o vom mai face prea curând dacă lucrurile nu se vor schimba în bine. Poate că aceste rânduri vor fi citite și de un factor de decizie local, județean sau național care va demara proiecte pentru șlefuirea diamantului uitat pe malul Dunării.