Nu distruge “trecutul”, de care oricum nimeni nu are grijă!

Zorii zilei de 15 noiembrie ne-au prins cu câte o bucată de plăcintă dobrogeană (cu brânză sărată) la micul dejun, o cafea fierbinte și cu un mare chef de ducă. Nu știu dacă și voi treceți prin aceleași stări ca noi, dar toate restricțiile, teama de o posibilă îmbolnăvire și  veștile nu tocmai bune despre prietenii care au luat deja virusul, ne-au angoasat atât de tare încât simțim, din ce în ce mai des, nevoia de a evada. Vrem să plecăm pentru câteva ore, oriunde, dar în aer liber și în locuri pe care puțini constănțeni le-ar vizita chiar dacă le sunt la îndemână. Și astfel, duminică, la ora 09.30, eram cu cafeaua în mașină, cu cîte o bucată de plăcintă la pachet și cu gps-ul setat spre localitatea Adamclisi.

Vizită fără bilet la Tropaeum Traiani și o impresie plăcută la muzeu

Pentru cine nu-și mai aduce aminte lecția de istorie din generală sau pentru cine nu a fost făcut pionier la Adamclisi, iată ce spune wikipedia despre Tropaeum Traiani: unul dintre cele mai importante monumente antice de pe teritoriul României. Primele săpături au fost întreprinse începând cu anul 1882 de către Grigore Tocilescu. Monumentul, în varianta în care a fost reconstituit de către arheologi, sub conducerea reputatului istoric Adrian Rădulescu, în anul 1977, este alcătuit dintr-un soclu cilindric, care are la bază mai multe rânduri de trepte circulare, iar la partea superioară un acoperiș conic, cu solzi pe rânduri concentrice de piatră, din mijlocul căruia se ridică suprastructura hexagonală. La partea superioară se află trofeul bifacial, înalt de 10,75 m,înfățișând o armură cu patru scuturi cilindrice. La baza trofeului se află două grupuri statuare care conțin fiecare reprezentarea trupurilor a trei captivi. Înălțimea monumentului împreună cu trofeul este aproximativ egală cu diametrul bazei și anume circa 40 m. De jur împrejur, cele 54 de metope din calcar de Deleni, înfățișează în basorelief scene de război. Metopele erau lespezi dreptunghiulare cu înălțimea de 1,48‐1,49 m. Din cele 54 metope inițiale, se mai păstrează 48.

Programul de vizitare este de luni până duminică, între orele 09.00-18.00, iar un bilet de intrare este 10 lei pentru adulți. Când am ajuns noi, la monument era parcată o mașină cu numere de Brașov, iar cei doi localnici ai orașului de sub Tâmpa vizitau deja situl. La intrare, am fost întâmpinați de un angajat care ne-a încasat cei 20 de lei pentru două bilete și apoi și-a căutat de treabă în camera prin care, cel mai probabil, pierduse tichetele noastre. Tichete pe care nu le-am mai primit!

Am admirat metopele aflate pe exteriorul monumentului (atenție nu se vizitează și interiorul) și  apoi ne-am plimbat pe aleile parcului din jurul vestigiilor. Recunosc că am găsit o curățenie exemplară și chiar recomand acest loc pentru cei cu copii. Pe alea din spatele monumentului, o mare de toporași colora peisajul tomnatic dobrogean.

Pașii ni s-au îndreptat apoi spre Muzeul Tropaeum Traiani situat chiar în centrul localității Adamclisi. Recomandarea mea este să folosiți gps-ul pentru că indicatorul spre acest obiectiv este ascuns sub câteva straturi de rugină și sigur îl veți rata. 

Programul de vizitare este de miercuri până duminică, iar un bilet de intrare costă 10 lei pentru un adult. Probabil surprinsă de matinalii turiști, adică de noi, angajata a sărit ca arsă pentru că nu purta masca și în două mișcări s-a protejat, a deschis laptopul și ne-a și încasat banii cu POS-ul. De această dată, am primit tichete de intrare. Muzeul are circuite foarte clare pentru vizitare, lucru de admirat, dar și multe dispozitive cu dezinfectant. Poate singura recomandare pentru cei de la muzeu, venită din partea unor purtători de ochelari, ar fi ca micile cartonașe cu descrierea metopelor să fie transformate în pancarte sau abțibilduri de dimensiuni acceptabile care își pot găsi locul pe podea.

Ceatatea nimănui și totuși a Primului Municipiu din România

Ultimul punct pe agenda noastră a fost cetatea Tropaeum Traiani sau locul unde a fost întemeiat, potrivit arheologilor și istoricilor, primul municipiu din România. În cazul în care alegeți să parcurgeți traseul nostru, respectiv monument, muzeu, cetate, atunci trebuie să fiți atenți că la ieșirea din Adamclisi trebuie să faceți dreapta spre un drum distrus care nu este semnalizat cu vreun indicator.  Pentru cei care optează să meargă la cetate dinspre monument, aveți grijă să nu ratați breteaua asfaltată de lângă ferma cu vaci 😊

Primul gust amar l-am avut chiar la intrarea în cetate. Una dintre porțile de intrare în cel mai vechi municipiu din Constanța era străjuită de șervețele folosite aruncate la întâmplare de vizitatori.

Recunosc că nu am văzut coșuri de gunoi, dar asta nu înseamnă că ai dreptul să arunci deșeurile peste tot. Apoi am intrat să vizităm ruinele cetății. Dacă ești pentru prima dată în acest loc, nu te aștepta, din păcate, să găsești panouri informative. Am observat unul singur, dar era distrus.

La cea de a doua intrare în sit, gustul a devenit din ce în ce mai amar. Unul dintre vizitatori a găsit de cuviință să escaladeze vechea poartă doar pentru a obține o fotografie de sus cu ruinele cetății. Să nu vă închipuiți că domnul din imagine a fost amendat sau avertizat de vreun paznic. Situl nu este supravegheat! Mare minune ar fi ca zidurile să nu dispară cu totul!

Ultimul popas spre casă a fost la Mănăstirea Sfântul Andrei, situată la aproximativ zece kilometri de Adamclisi. Complexul monahal se află într-o pădure și atrage ca un magnet credincioși din toată țara. Credincioși care, probabil, cred că vizitează Fontana di Trevi (Roma) și aruncă monede în chiuveta de piatră construită de călugări pentru a capta apa izvoarelor din zonă.