Am lăsat special pentru ultima zi a anului povestea lui Bogdan Bulbeș pentru că toți avem astfel de trăiri. Cum ar fi fost dacă ? Poate că în 2021 nu vom mai rata oportunitățile și vom prinde acele trenuri care ne pot schimba viața. Vă mulțumesc pentru că citiți funkytravel.ro și promit ca viitorul să sune din ce în ce mai bine! (Adrian Gorpin)
Bogdan este jurnalist din greșeală cum îi place să spună, de pe puntea navei a ajuns într-o redacție de televiziune și a rămas în branșă de mai bine de 17 ani. A început la Telegraf și Neptun Tv și a continuat la Constanța TV, producător general, Antena 1 Constanța, redactor șef, Digi24 Constanța, șef de stație, și Digi24 HD, coordonator teritoriu și stații locale. Acum conduce redacția de știri de la Dobrogea TV. Este pasionat de călătorii, mâncare bună și yachting. Destinații favorite: Florența, Santorini, Bruxelles, Praga și Cinque Terre.
Aminitiri din altă viață: Santorini, ospătarul antreprenor și gyrosul de doi euro
Despre Santorini știe toată lumea că este insula grecească cu cel mai faimos apus din lume. Un apus pe care l-am văzut și pot să vă spun că cel de pe lacul Siutghiol, la început de toamnă, îl bate de departe. Nu dați cu pietre pentru că este strict părerea mea! În schimb, Santorini m-a impresionat din multe alte puncte de vedere și intenționez, după pandemie să mă întorc acolo. Am ajuns în paradisul grecesc din Cyclades undeva la mijlocul lunii august, o perioadă de vârf pentru turismul elen. Ne-am cazat, după o serie de recomandări, la Mediterranean White, un resort aflat la doi kilometri de orașelul turistic Kamari și la doar 150 metri de plaja cu nisip negru a insulei. Cum luasem cazare doar cu mic dejun, ghidul excursiei, Șeila, o constănțeancă de etnie tătară stabilită acolo de zece ani, ne-a recomandat pentru cină o tavernă aflată pe plajă la mai puțin de un kilometru de hotel. Pasionați fiind de mâncarea, muzica și cultura grecească, am decis să încercăm bunătățile micului restaurant încă din prima seară. Știam deja ce vreau să mănânc având în vedere că mare parte din vară mi-o petrec la Ammos by Blue Beach, cel mai bun restaurant grecesc din Mamaia Nord. După un drum lejer de un sfert de oră pe plaja cu nisip negru, am ajuns la Galini.
O tavernă micuță, colorată, cu muzică grecască în surdină și o locație de vis pe o plajă pustie. Nimic pretențios, nimic de fițe, doar mâncare bună, prețuri decente, o servire ireproșabilă și oameni de calitate. Și aici ajung la Petros, ospătarul din titlul materialului. Petros ne-a preluat din momentul în care am urcat pe terasă și ne-a dat cea mai bună masă, cu vedere panoramică la mare. Jovial și vorbăreț fix cât trebuie, Petros ne-a scanat repede și ne-a “interogat” puțin într-o engleză mai mult decât acceptabilă. După ce s-a convins că nu suntem chiar novici în materie de Grecia, tânărul ne-a luat comanda: kleftiko pentru mine si moussaka pentru Oana.
kleftiko moussaka
Din acel moment, Petros a devenit ospătarul nostru pe toată perioada sejurului. Ba mai mult, în a treia seară, după a doua porție de baclavale cu înghețată, m-a întrebat dacă nu mă interesează să deschidem o tavernă pe plaja din Santorini. Costul aproximativ: 120.000 euro din care jum[tate aș fi suportat eu și jumătate el. La momentul respectiv am zis pas, acum îmi pare rău. Cum ar fi fost să-mi petrec pandemia pe o insulă cu plaje în mai multe culori, cu o mâncare senzațională și o cultură deosebită?
Ce credeți că mi-a atras atenția în toată acea dezordine organizată?
Să trecem peste nostalgii și să continuăm periplul mai mult culinar prin Santorini. După câteva zile de lenevit la piscina mai mult decât generoasă de la resort, am decis să facem o mică escapadă în Kamari, orașul aflat la o aruncătură de băț. Nimic spectaculos, dar cu un farmec aparte. O faleză micuță și cochetă, cu terase pitorești și greci amabili. Dar ce credeți că mi-a atras atenția în toată acea dezordine organizată? Un fast food micuț, ocolit de turiști dar frecventat de localnici. În timp ce Oana mânca o înghețată la una din terase am traversat promenada si am cercetat puțin locul. Dacă la prima vedere nu părea atrăgător, m-a convins imediat pofta cu care mușcau din gyrosul de doi euro cei care cumpărau.
De obicei, ospătari de la restaurantele din zonă sau chiar localnici. Și cum sunt pofticios din fire nu am rezistat tentației și m-am înfipt într-un gyros. Cea mai bună decizie! Cred că acel preparat avea chiar gustul autentic al Greciei. Foarte bun, foarte bine făcut, preparat în câteva secunde de un grec care vroia să scape mai repede de mine și să se întoarcă la discușia de după amiază cu vecinii și prietenii strânși în fața localului. Ce am mai remarcat la Santorini? Vinurile de o foarte bună calitate, pisicile prezente peste tot, protejate de localnici și răsfățate de turiști și măgarii, un fel de mascote ale insulei. Aș mai adăuga sătucul de piatră, Pyrgos, porturile și tavernele de pe insulele din jur. Atât din Santorini deocamdată! Să ne revedem sănătoși!
