„Începând cu luna martie 2020 au fost interzise aterizările în Myanmar pentru toate cursele internaționale comerciale de pasageri. Măsura este valabilă cel puțin până la data de 31 mai 2021. Un număr limitat de zboruri internaționale comerciale speciale aterizează în Myanmar.” ( sursa mae.ro)
Deși sunt încă restricții în Myanmar, asta nu înseamnă că nu ne putem plănui vacanțe pentru finalul lui 2021 sau începutul lui 2022. Mai jos veți citi experiențelei Andei, modul în care și-a pregătit călătoria, peripețiile de acolo, dar și câteva ponturi.
De ce Myanmar ?
De câțiva ani plănuiam să ajung în Myanmar (sau Burma). Din diverse surse auzisem despre diversitatea ei! O țară care mult timp a fost închisă turiștilor, în mare parte din cauza situației politice tumultoase ( care a culminat cu lovitura de stat din februarie 2021) și despre care nu știu foarte mulți oameni (majoritatea se îndreaptă spre Laos), drept urmare nu este foarte aglomerată. De când și-a deschis granițele pentru vizitatori, turismul a înflorit treptat, de la an la an (a plecat de la cca 700 mii vizitatori în 2008, ajungând la 4,3 milioane în 2019).
Ce se poate vizita în Burma? Cam orice…de la monumente/situri religioase, orașe antice, lacuri montane, drumeții în zone de munte, un arhipelag spectaculos de 800 de insule vulcanice cu vegetație luxuriantă populate în proporție de 3-5%, până la mâncare bună ( asta și pentru că sunt mare amatoare de mâncare asiatică, plus că îmi place să încerc tot felul de experiențe culinare în toate excursiile).
Organizare
Am avut la dispoziție 18 zile! Deși par multe, s-a dovedit că au fost strict suficiente pentru a vedea o mică parte din tot ceea ce are de oferit această țară. Burma este surprinzător de lungă și distanțele dintre obiective, mari, așa că mi-am făcut un plan de bătaie cu multe zboruri ( deși prefer în multe țări autobuzele de noapte între obiective -te culci într-un oraș și te trezești în altul-, țara nu are un sistemul de transport la fel de bine dezvoltat ca în Chile, Brazilia sau alte țări extrem de turistice).
Din România nu există zbor direct spre Myanmar, noi am luat un zbor cu Aeroflot spre Bangkok (cca 550 euro, 15h pe sens) și apoi zbor Bangkok- Mandalay cu Air Asia. Am ales Mandalay pentru început! Am preferat să începem din nord cu vizitatul, urmând să coborâm spre sud ( și plajă) spre sfârșitul călătoriei. Planul inițial a fost 3 nopți în Bangkok, 2 în Mandalay, 2 Bagan, 2 Kalaw, 2 Inle Lake, 1 Yangon și 5 Myeik.
Ce poți face în Bangkok ?
Pentru Thailanda, viza se poate lua la sosire, din aeroport. Știu că are un cost, dar printr-un miracol în perioada în care am fost noi nu s-a plătit (sâc!). Bangkok e un oraș cu o viață de zi și de noapte extrem de activă așa că posibilitățile sunt nenumărate. Noi am ales să vizităm templul Wat Pho unde puteți să vedeți the Reclining Buddha , să va plimbați prin complex și chiar sa încercați un masaj tradițional thailandez. Alături este the Grand Palace unde puteți sa va pierdeți prin grădinile și construcțiile palatului. Aveți grijă să nu aveți brațele descoperite ( să aveți măcar un tricou cu mânecă scurtă și pantalonii să nu fie extrem de scurți). Lumpini park este o oază de verdeață într-un oraș aglomerat. Puteți să vă plimbați pe alei, cu bărcuțele pe lac , să stați pe iarbă și să vă uitați la trecători sau la cei care fac thai chi sau chiar să participați la clase de aerobic/dans. Experiența orașului nu este completă până nu mergeți în Chinatown să vă pierdeți în mulțime, să încercați mâncarea de la restaurantele mici de câteva mese sau de la comercianții ambulanți și să gustați din diversitatea de fructe pe care le găsiți la tot pasul.
Alt “must” ( deși cumva supraapreciat) este excursia cu barca pe canalele orașului până la “floating market” de unde poți cumpăra nimicuri, suveniruri sau gustări/fructe. Noi am încheiat cele câteva zile cu o ieșire pe Khao San, o stradă recunoscută pentru agitația ei, colorată și animată de magazinele micuțe pline de produse tradiționale și nu numai, de turiști și localnici, baruri, restaurante, muzică live, dans, centre de masaj, tejghele cu insecte prăjite, fructe, hosteluri și cam tot ce se mai poate în doar 400 m. O experiență inedită în Bangkok a fost excursia cu biciclete prin oras, în zone mai puțin cunoscute turiștilor, pe străduțe înguste și localuri ascunse de tumultul arterelor principale.
Și iată-ne după câteva zile în Bangkok, în drum spre aeroport. Verificat toate actele, pașaport, tot tacâmul. Viza pentru Myanmar am hotărât să o luăm la intrare în țară pentru că pe site-ul MAE scrie ca din 2017 se poate lua “visa on arrival”.
Cum să nu te bazezi pe ce scrie acolo? Am făcut poze, aveam tot ce ne trebuie. Și vine surpriza la aeroport: nu ne putem îmbarca fără viza luată dinainte!!! Eu îi traduc femeii ce scrie pe site-ul oficial ea insistă că fără nu urcăm și că se confruntă frecvent cu aceasta problemă la turiști….ea câștigă….Vine momentul să ne panicăm : nu numai că pierdem avionul dar și pentru că excursia era făcută minuțios la minut cu cazări, transport cu avion si autobuze, tot și toate cumpărate dinainte. Pe principiul domino-ului, pică o piesă, se duc toate. Desigur că viza nu se poate lua țac-pac, imediat, în cel mai fericit caz se poate face in regim de urgență în 1-2 zile. Dar este duminică și normal că nu răspunde nimeni la nr de telefon, mail-uri și alte metode de contact. În timp ce stăm și încercăm să găsim o soluție, mă mai uit o data pe site-ul unde e scrisă litera legii și ce să vezi? La partea cu viza de afaceri (normal, o parte pe care nu aș fi citit-o că nu mă interesa) scrie cu litere mici “spre deosebire de viza turistică, cea de afaceri poate fi obținută la frontiera aeroportuară”….șah mat!
Ne-am întors la cazare unde am prelungit cu o zi șederea și am așteptat viza problematică. 2 h după ce am ajuns la cazare am primit și viza 😁
Site-ul oficial de pe care puteți să luați viza dinainte este : AICI
Cum ar fi o excurise fără peripeții? Nu ai mai avea povești simpatice pentru prieteni
Și ajungem în Mandalay, prima noastră destinație din Burma. Să vă așteptați la căldură umedă, drumuri…ca la noi, praf, și o țară neatinsă de mari progrese dar pe de alta parte neatinsă de hoarde de turiști. Internetul este neașteptat de ieftin : există câteva companii ( în grupul nostru ne-am luat de la ambele companii telefonice pe care le-am găsit în magazinul respectiv, prețurile sunt cam la fel : cam 2000 kyat, cca 6 lei sim-ul plus top up de câți GB se dorește, 8 ar fi cam 9000 kyat). Și mâncarea este la fel, noi am fost la restaurantul nr 2 pe trip advisor și am plătit cam 120 lei toți 5 și a fost masa plină, cu tot cu băuturi. Zona abundă de pagode, în prima zi după ce am ajuns am văzut Kuthodaw pagoda, am urcat pe Mandalay hill iar seara am fost la un spectacol tradițional cu păpuși.
Pentru transport se poate negocia cu ei, noi am vizitat tot de mai sus cu ajutorul unui localnic care ne-a dus și ne-a așteptat peste tot. În principiu ei spun un preț, spuneți jumătate din ce cer ei și de acolo încep “tratativele” .
Următoarea zi am făcut o excursie de dimineață la răsărit să vedem podul U Bein care are cam 1 km și se presupune că este cel mai vechi și lung pod de tec din lume (cca 1850)
Următoarea oprire a fost la Amarapura (fosta capitală regală a țării). Orașul șochează prin culoarea albă și arhitectura minuțioasă.
Următoarea locație după Mandalay a fost Bagan. Acesta face parte din patrimoniul UNESCO și conține cam 2000 (din cele 10000 din vremurile de glorie) de temple budhiste, stupas și pagode dispuse pe o arie de zeci de kilometri pătrați. Este una dintre cele mai impresionante priveliști pe care le-am văzut prin călătoriile mele. Hotelul unde am stat (de pe acoperișul căruia se putea vedea răsăritul peste câmpia cu pagode sau baloanele cu aer cald care zburau peste) ne-a oferit biciclete electrice să putem să ne ducem dimineața la răsărit să admirăm priveliștea. Dacă vreți să admirați din balon zona, o să vă coste în jur de 250-300 dolari de persoană. Noi am mers un pic înainte de răsărit și am urcat pe o pagodă de unde am văzut spectacolul soarelui și am admirat baloanele care se ridicau în zare.
După răsărit am mers prin zonă să vedem câteva din templele mai mari care s-au păstrat și nu am ratat nici cele câteva mici fabrici de ceramică lăcuită, specifică locului. Piața locală este un loc bun de a vedea diversitatea și de a încerca produse culinare locale . Dacă răsăritul ne-a prins pe vârful unui templu, apusul l-am petrecut făcând o excursie relaxantă pe râul Irrawaddy.
Kalaw a fost gura de aer proaspăt în această excursie cu mult soare
Ca și drumul între Mandalay și Bagan, cel către următoarea destinație, Kalaw, a fost cu autobuzul. Deși mă așteptam la ceva mai rău, a fost destul de comod și relativ curat. Biletele pentru autobuz eu le-am luat de pe net, dinainte de excursie, pentru a lega totul fără să am surpriza să nu mai găsesc bilete la ce oră mi-ar fi convenit sau suficiente pentru toți (eram grup de 5).
Kalaw a fost gura de aer proaspăt în această excursie cu mult soare. Este o zonă de deal, în care se resimte imediat diferența de nivel prin scăderea temperaturii . O să vedeți multe case în stil colonial, totul e verde și arată ușor scos din contextul restului de țară vizitat. Aici am făcut o drumeție de o zi pe dealurile din zonă, inclusiv printr-un sat al unor minorități etnice. Ultima seară ne-a prins la un restaurant împreună cu șoferul de a doua zi care urma să ne ducă spre următoarea destinație, în fața unui vin și la o cântare, acompaniați de chitara lui.
Drumul spre Inle lake ,următoarea destinație, poate fi făcut și pe jos, este un traseu de cca 7h/zi timp de 3 zile care a fost desemnat de Lonely Planet și National Geographic ca fiind unul dintre cele mai frumoase drumeții pe care le poți face .Există excursii organizate care asigură ghidul, transportul bagajelor, cele 3 mese pe zi, cazarea în sate tradiționale. La mine a rămas pe listă pentru data viitoare pentru că în mod clar va mai exista o dată viitoare!
Inle lake zumzăie de turiști, lacul fiind una dintre atracțiile principale ale țării
După o zonă liniștită cum a fost Kalaw, Inle lake zumzăie de turiști, lacul fiind una dintre atracțiile principale ale țării. Lacul este situat la 880 m altitudine, are apă dulce și abundă în faună și vegetație, localnicii având inclusiv grădini plutitoare alături de casele clădite pe piloni.
Imaginea caracteristică pentru acest lac este a pescarului care vâslește în picioare, cu un singur picior, având un coș de pescuit specific locului. Asta pentru că lacul este acoperit pe porțiuni extrem de mari cu vegetație și vâslitul așezat nu ar fi posibil. Această imagine poate fi surprinsă întâmplător sau artificial, mulți dintre ei așteptând apusul și bărcile cu turiști să treacă pentru a face diverse exerciții de echilibristică întru deliciul publicului . Desigur, un mic bacșiș ajută.
Datorită turismului zona este extrem de dezvoltată, există numeroase hoteluri si cazări. Că veni vorba de cazări, în general pentru o camera dublă decentă, curată, baie în cameră, mic dejun, prețul mediu pe care l-am dat pe noapte a fost în jur de 20 euro, ușor mai mult în Kalaw și în Myeik.
Noi am fost într-o excursie de o zi pe lac până la Indein Pagoda care a durat aproape toată ziua. Pe lângă casele localnicilor uneori se pot vedea grădini plutitoare de legume (o atracție pe care noi nu am prins-o este piața plutitoare în care mici comercianți în bărci vin cu produse locale să le comercializeze). Zona este recunoscută pentru meșteșugăritul argintului, a produselor de bambus, din mătase și din fibre de lotus.
la Inle Lake că am văzut și femei din tribul Kayan care trăiesc în zonă și care sunt renumite pentru inelele multiple pe care le poartă în jurul gâtului.
Shwedagon Pagoda (Pagoda de aur), cel mai mare templu budhist din Myanmar
Următorul oraș spre care am pornit (cu avionul de data asta) a fost chiar capitala Burmei, Yangon. Aici a fost mai mult un punct de tranziție pentru noi pentru Myeik de unde se ajunge în arhipelagul Mergui. Dara dacă tot am ajuns, am profitat să mergem să vedem Shwedagon Pagoda (Pagoda de aur), cel mai mare templu budhist din Myanmar. Deși am prins-o în faza în care era în renovare, este impresionantă și merită vizita. Restul orașului nu a fost neapărat pe gustul meu, singurul lucru mai interesant pe care l-am făcut a fost să mergem să vedem un fost parc de distracții abandonat și năpădit de vegetație care ofera posibilitatea unor poze “instagramabile”, asta până nu te ciuruiesc roiurile de țânțari din vegetație.
Ultimul episod din agitata noastră călătorie a fost Myeik unde am ajuns cu avionul din Yangon. “Aeroportul” din Myeik este o cameră în care aștepți până sunt date bagajele jos din avion și apoi te duci să le iei din căruciorul de pe pistă . Inedit!
Datorită poziției izolate, a populației reduse, arhipelagul Mergui nu a fost foarte influențat de prezența omului
Deși zona este un punct terminus pentru excursiile din arhipelag, încă nu este suficient de dezvoltată/mediatizată, drept urmare nu prea sunt nici turiști, nici foarte multe unități de cazare. Întâmplător am nimerit la hotelul care la parter avea și cea mai cunoscută/lăudată firmă care se ocupă de excursiile în arhipelag cu înnoptare pe insulele pustii. În zonă nu prea este mare lucru de făcut, deși pare că este o zonă cu ieșire la apă, la o primă vedere este murdară și nu pare prea “promițătoare”. Dar Myeik este doar punctul din care se pleacă către insule și aici lucrurile se schimbă.
Datorită poziției izolate, a populației reduse, arhipelagul Mergui nu a fost foarte influențat de prezența omului și drept urmare este un paradis al florei și faunei. Insulele au sol fertil, vulcanic și vegetație luxuriantă iar de jur împrejurul lor sunt atoli de corali.
Prima excursie a fost și cea mai spectaculoasă, ne-am îndepărtat de orașul gri și am oprit în câteva insule să ne bucurăm de soare, cascade, apă, umbra pădurii. Seara am ajuns pe o insulă nepopulată unde am dormit în corturi sub cerul liber. A doua zi am vâslit în caiace în jurul insulei și am făcut snorkeling.
Ultima excursie din aventura noastră a fost una pe canalele dintre insule, prin mangrove, cu caiacele .
Pentru mine a fost o surpriză extraordinară această țară și am văzut doar o mică parte din ce are de oferit. Aștept cu nerăbdare să ma întorc!
Drumul de întoarcere a fost prin Yangon și apoi Bangkok unde am mai stat o noapte. Pentru ultima seara am încercat Calypso cabaret….nu poți să te duci în Bangkok fără să experimentezi așa ceva. Sentimentele în timpul spectacolului sunt mixte dar una peste alta a fost ceva inedit. Deși regret întotdeauna când se termină o excursie, reîntoarcerea acasă este un prilej bun să se sedimenteze amintirile și să îmi ofere timpul necesar să mă organizez pentru următoarea :))
Pingback: Turismul mondial a dat semne de revenire