Am citit într-un articol de pe această platformă despre oaspeții pensiunilor din România veniți cu oale de ciorbă puși direct pe gătit și făcut piața de cum ajung în vacanță. I-am întâlnit și eu de multe ori, vin în grupuri, ocupă tot spațiul comun de servire a mesei, vorbesc tare, stau până seară târziu să mai bea un vin „curat”, de buturugă, și în general sunt neplăcuți când sunt în aceeași pensiune cu tine. Nu știu dacă s-au mai rărit prin pensiunile de la noi pentru că am văzut că anul acesta a fost un record de turiști la mare, în schimb vă pot spune că au emigrat pe litoralul bulgăresc. Se vorbește în stațiunea asta unde sunt eu mai mult românește decât bulgărește, iar dacă ai în preajmă și un grup de prieteni, rude, neamuri, venit în gașcă la mare, e imposibil să nu-ți auzi limba maternă.
“Nu știu, domnule, eu am plătit, nu mă interesează, eu vreau să beau ceva”
Pentru că vorbesc foarte tare. Se sună de pe plajă, se strigă unii pe alții la distanțe mari ca la câmp, să stea împreună cât mai mulți, își pun prosoapele lipite de zici că și-au cumpărat nisip în Bulgaria. Cu cât sunt mai mulți, cu atât le crește încrederea în ei și ridică nivelul decibelilor, în felul ăsta am auzit, fără să-mi doresc acest lucru, discuțiile extrem de interesante și educative pe care le poartă. În general vorbesc femeile, bărbații se retrag strategic la o bere în barul de pe plajă ocupând câte două mese pe care le și unesc să aibă coeziune de grup.
„Să vedeți ce mi s-a întâmplat, am făcut rezervarea la hotel în euro și când a trebuit să plătesc mi-au cerut leva. Cum se poate, domnule, așa ceva, eu oriunde am fost am plătit în euro și ăștia îmi cer leva. Să vezi ce m-am enervat domnule pe ăștia” (spus cu multe gesturi largi, teatral și o notă de revoltă). Suntem, totuși, în Bulgaria unde moneda națională e leva, nimeni din cei douăzeci de participanți la mărturisirea asta nu i-a spus asta.
„V-au dat brățările? Daaa. Păi să vezi ce s-a luat Leo cu ei, că voiau să-i dea brățara la ora două iar el a strigat la ei. Nu știu, domnule, eu am plătit, nu mă interesează, eu vreau să beau ceva. Și ăia i-au dat brățara, nu se poate așa ceva!!!”
Alta: „Să vezi ce-am pățit eu, mi-au cerut la vamă împuternicirea, noroc că am avut-o, bine că m-am pregătit”. „Să mergem să ne dăm cu banana, păi ce, voi nu v-ați dat cu banana niciodată, e foarte mișto, 20 de leva de persoană”. „Băi, nu știu ce se întâmplă cu unchi-miu, suntem în același hotel și nu m-am întâlnit cu el deloc, l-am sunat și mi-a zis că e la tobogane, știi că avem și tobogane?!”
„Cuscră, hai să mergem în apă, hai cuscre să bem un șpriț, am adus cu mine”.
Un vânzător ambulant bulgar striga într-o română stricată „mămăligă pe cocean”
Eu nu merg la „all inclusive”, nu-mi place să fiu legat de hotel, mănânc pe unde apuc și în general nu-mi doresc să trec la un program de îngrășare în concediu. Știu că foarte mulți români apreciază „all inclusive”, nu-i judec, e alegerea lor, fiecare își petrece cum vrea vacanța. Însă părerea mea intimă e că turiștii ăia care își făceau mai demult ciorbă și tocăniță la pensiunile din țară, dacă au mai dat de bani acum, au ajuns să meargă în afară la „all inclusive”.
Mâncarea e foarte importantă pentru noi, după 50 de ani de comunism, de foame, de lipsuri, acum trebuie să mai treacă 50 de ani de abundență, cârnați, jamboane, sarmale, pepeni, salate bulgărești, kebab fără număr. E greu să saturi un popor. Și mai e vorba și de sete, să curgă berea în râuri. Grupurile astea sunt neamuri, rude, prieteni sau pur și simplu cunoștințe care merg la nunți, botezuri, parastase împreună și găsesc absolut normal să meargă și în vacanțe grămadă. Cunosc și eu persoane care îmi spun „am fost în Grecia, eu merg cu prietenii de ani de zile, am fost șapte mașini, m-am simțit nemaipomenit”.
Dacă ar sta un pic să se privească din afară și-ar da seama că sunt extrem de deranjanți pentru ceilalți turiști. Grupurile astea „de cumetrii” se manifestă primitiv, fără limită, agresiv uneori, în mod clar diferit față de alții. Și sunt români fără doar sau poate.Eu cred că cel mai civilizat lucru pe care trebuie să-l faci în general, dar mai ales când pleci în străinătate, este să nu ieși în evidență cu nimic, dar cu absolut nimic. Nu-mi place să plec în grupuri din principiu, e greu să armonizezi dorințele mai multor persoane fără să nu renunți la o mare parte dintre alte tale, prefer să-mi fac singur (cu soția) programul, traseele, prioritățile, până la urmă sunt în concediul meu, nu al altora. Pot să-i înțeleg și pe cei care doresc să călătorească în grup, poate s-au săturat de nevastă/bărbat, nu se descurcă, se simt și ei validați în grupuri de genul ăsta. Și își fac terapia de grup pe nervii și pe banii altora.
Un vânzător ambulant bulgar striga într-o română stricată „mămăligă pe cocean”.
Acest articol este scris de Nucu Morar și publicat inițial pe Republica.ro
