Înainte de a intra în descrierea experienței trăite la Da Nang, vreau să vă împărtășesc un regret: ne-am fi dorit să stăm mai mult la Hoi An. Orașul antic trebuie simțit și cutreierat cel puțin trei zile. Nu ai cum să cuprinzi în doar 48 de ore, chiar și cu foarte puține dormite, tot ceea ce are de oferit mică urbe vietnameză. Am părăsit cu regret orașul antic, înscris în patrimoniul UNESCO, dar cafeaua vietnameză și omleta, ușor crudă, ne-au dat energia de a ne continua aventura.
Liniștea apăsătoare din templul Linh Ung Bai But și întâlnirea cu cea mai înaltă statuie din Vietnam
Prietenul Andrei, cel care a organizat mare parte din excursia din Vietnam, a legat Hoi An de orașul Da Nang și apoi de Hue. Puteam folosi autobuzele de dormit sau trenul pentru a călători, dar am stabilit că vom transforma totul într-un tur de șase-șapte ore.
Primul popas a fost pe malul mării. Cu o vreme capricioasă, Marea Vietnamului de Est sau Marea Chinei de Sud își arăta forța, aducând valuri înalte la mal. Golful Da Nang are parte de un nisip auriu și foarte fin. Păcat de ploaia care ne-a stricat planurile pentru o cafea, la propriu, la nisip.
Zgribuliți, am continuat călătoria spre templul Linh Ung Bai But Pagoda, considerat protectorul pescarilor din zonă, potrivit site-ului oficial.
Adevărul este că pescarii din zona Da Nang chiar au nevoie de protecția zeilor, la ce valuri se formează foarte aproape de plasele lor. Iar unii dintre ei folosesc bărci rotunde, asemănătoare unui wok. Construită din bambus tânăr, Thung Chai sau Thuyen Thung, aceasta este denumirea tradițională vietnameză, ambarcațiunea este folosită la capturarea fructelor de mare. Se pot închiria în tururi turistice, dar doar atunci când vremea permite.
Până să stabilim noi în microbuz dacă am fi reușit sau nu să înaintăm pe apă cu astfel de ambarcațiuni, am ajuns la templul Linh Ung Bai But Pagoda. Intrarea este liberă, dar călugării au impus un set de reguli pentru turiștii și localnicii care le trec pragul.
Apoi pășești descălțat în lăcașul de cult.Este permisă fotografierea și filmarea atât timp cât nu deranjezi liniștea apăsătoare. Atât bărbații, cât și femeile primesc un articol vestimentar pentru a acoperi zona de la brâu în jos.
Tabloul este întregit de grădini pline de bonsay, atent îngrijiți de grădinari. Ghidul ne-a spus că o plată de dimensiunile celor din curte, unii dintre bonsai aveau chiar și un metru și jumătate în înălțime, costă aproape cât o locuință în Da Nang.
Și ca turul de la templu să se închidă spectaculos, pașii îți sunt îndrumați spre Lady Buda. O statuie înaltă de de 67 de metri și cu un diametru de 35 de metri pătrați. Este considerată cea mai înaltă din Vietnam și veghează asupra orașului.
O supă de pește iute ca focul
Nu am plecat din Da Nang fără a încerca celebra supă locală de pește. Ghidul a fost cel care a ales restaurantul care nu părea deloc primitor. O tarabă cu multe mirodenii și sosuri care emanau un miros îngrozitor de usturoi prăjit, aproape ne-au convins să refuzăm să mâncăm acolo.
Situația s-a schimbat când am observat că mesele erau pline de localnici, iar acesta este un semn bun în toată lumea. Acolo unde oamenii locului preferă să mânânce, șansele de a lua țeapă sau a te îmbolnăvi sunt mici. Am avut de ales între supa cu ton sau cu macrou. Bolul plin cu tăieței de orez, coriandru, pește și legume a fost ca un pansament. În supă am mai pus zeamă de lămâie, ceapă, morcovi și ardei iute murat, dar și pastă de chili. Două supe de pește au fost în jur de 4 euro.
Călătoria a continuat spre Hue pe o șosea șerpuită, care a traversat un deal cu priveliști spectaculoase spre mare și orașul Da Nang. Am făcut trei sau patru popasuri pe drum pentru a admira panoramele spectaculoase, dar cred că de fapt ne-am oprit pentru a lăsa bietul microbuz bătrân să-și tragă sufletul.
Prietenul cu multe picioare dintr-un loc de cazare pe care îl recomand
Am ajuns la Hue pe întuneric, cu aceeași ploaie mocănească după noi. Suntem cazați la un ansamblu de vile aflat chiar pe malul râului. Dacă ar fi să dau o notă pentru tarif, amplasare, disponibilitatea personalului, primirea cu ceai și apă, dar și pentru dotarea camerei, aceasta ar fi nouă. Iar dacă eu nu voi trece următoarea experiență la minusuri, Lore nu este deloc de acord cu mine. Când am revenit de la cină, un păianjen de aproape 20 de centimetri se plimba nestingherit pe perete.
Biata “fiară” a avut un final tragic!
.
Pingback: Experiență pe scuter în Hue, orașul de pe râul parfumat
Pingback: Vietnam te uimește, dar te scoate și din zona de confort