4 ianuarie, ora locală 08.15. Gustul aspru al cafelei vietnameze, parfumul florilor din curtea vilei în care locuim la Mui Ne și sunetele unor păsări pe care nu reușim să le identificăm, mi-au readus în minte momentele trăite în Ninh Bình (Thành phố Ninh Bình).
Călătoriile sunt ocaziile perfecte pentru a lega prietenii noi, cu oameni din întreaga lume. Iar experiența de la Ninh Binh nu face excepție!
Cum am luat o nouă țeapă
Două din cele trei zile planificate la Hanoi au fost dedicate unor excursii în zone spectaculoase, din apropierea capitalei Vietnamului. Prima a fost la Ninh Bình (Thành phố Ninh Bình), un mic sat situat în delta Râului Roșu. Despre țeapa pe care am luat-o cu hotelul din Hanoi am scris AICI, dar dezamăgirile au continuat. Tot prin cei de la hotel, am stabilit, încă de acasă, o excursie la Nihn Binh (46 USD/persoană). Cu doar câteva ore înainte de plecarea matinală, managerul hotelului m-a anunțat că transferul nostru spre această destinație nu va mai fi realizat cu un autocar business, așa cum era stabilit inițial. Tind să cred că aceasta este o practică a angajaților hotelului pentru că ești pus în situația de a accepta orice îți oferă ei în ultimul moment. Trecem acest aspect la capitolul țepe!
Pe 29 decembrie, cu ochii mijiți de somn, ne-am îmbarcat primii într-un autobuz mai bătrân decât mine. Șirurile înghesuite de scaune au început să se umple cu turiști din întreaga lume. Lângă noi, o domnișoară adormită care se încărca de la râsul nostru isteric cauzat de toată situația.
Sara, bine ai venit în frația gecilor contrafăcute North Face
Dacă ne-ați urmărit aventurile în Hanoi, ați citit că prima zi a fost una de iarnă veritabilă. O ploaie torențială, vântul care sufla în rafale și cele 5 grade ne-au forțat să ne cumpărăm haine groase, mai ales că ale noastre erau în bagajele de cală, transportate deja la Mui Ne. Și cum tot orașul era îmbrăcat în geci North Face (toate contrafăcute, dar Made în Vietnam) am intrat și noi în marele club. Am făcut această introducere ca să înțelegeți cum am cunoscut-o pe Sara, o tânără egipteancă, profesoară de limba engleză în Cambodgia.
Sara a fost atrasă de râsul nostru isteric când observam că toți turiștii care urcă în autocar au produse cu inscripția North Face. Și a început o adevărată polemică despre cât de originală este geaca fiecăruia. Am stabilit că singurele “originale” sunt cea a Loredanei și a Sarei.
Nevoia de a mulțumi turiști afectează tradiția
Într-un final, autocarul, care avea sistemul de climatizare pornit la 18 grade, a oprit la Hoa Lu, fostă capitală a Vietnamului între anii 968 – 1010. Fie din cauza ghidului, ușor neprofesionist, sau a noastră, plictisiți de atâtea vizite la temple, am decis să descoperim altfel grădinile din zonă.
Iar autocarul ruginit ne-a purtat apoi spre localul unde am mâncat prânzul. Din cauza turiștilor (am folosit special aspectul negativ) prânzul, așa zis tradițional, a fost adaptat. Preparatele locale erau pregătite în stil american și european. Dar, tot în acest local, clubul româno-egiptean, purtător de North Face contrafăcut, s-a legat și mai mult. Sara s-a chinuit să mânânce cu bețele (probabil a rămas flămândă), eu cu Călin ne-am luat fluiere tradiționale, de am înnebunit-o pe Loredana, iar râsetele noastre au fost molipsitoare pentru toți cei din autocar.
Plimbare pe râu la Tam Coc cu o bunică vietnameză care făcea Kung Fu cu ramele bărcii
Tam Coc este o mică așezare vietnameză flancată de stânci impresionante. Cursul râului îl parcurgi în bărci conduse de localnici.
La cârma ambarcațiunii noastre a fost o bunicuță de 70 de ani. Rezemată cu spatele pe un spătar, doamna și-a intrat imediat în rol. A început să manevreze ramele cu picioarele, cu mișcări ciudate.
Călătoria pe râu durează în jur de o oră. Pe drum ești acostat de fotografi care tot încearcă să-ți facă poze la suprapreț, dar și de vânzători ambulanți de fructe și apă. Există o înțelegere clară între comercianți și cei care conduc barca. De fiecare dată când ajungi în apropierea piețelor plutitoare sau a ambarcațiunilor cu fotografi, conducătorul bărcii începe să vorbească în vietnameză.
Spre finalul călătoriei pe apă, bunicuța mi-a oferit șansa de a da și eu la rame cu picioarele. Ce a ieșit vedeți AICI! Vă rog să nu râdeți prea mult de mine!
500 de trepte spre Hang Mua
Excursia de o zi s-a închis la Hang Mua. Pentru a ajunge la cele două vârfuri din lanțul muntos trebuie să urci 500 de trepte din piatră.
Pe unul dintre vârfuri este amplasat un dragon, sculptat în piatră, care veghează asupra văii. Dragonul joacă un rol foarte important în cultura vietnameză și are legătură cu geneza acestui popor. Se crede că vietnamezii sunt descendenții unui dragon și ai unei zâne. O altă credință spune că dragonul joacă un rol esențial în protejarea terenurilor agricole, iar acesta este și motivul pentru care veghează asupra întregii zone Tam Coc.
La baza muntelui sunt vaste culturi de orez. Din păcate, noi am nimerit după recoltare, iar peisajul nu era unul tocmai spectaculos. Apasă pe fotografie!
Turul s-a încheiat cu un nou drum de 2 ore și jumătate, tot în autocarul ponosit.
.
