6 ianuarie, ora locală 08.58, Ninh Hai, Vietnam. Am fugit de “ploaia torențială” anunțată la Mui Ne și ne-am “adăpostit” pentru câteva zile la Sorrento Village. Amplasat spectaculos, chiar pe malul mării, micul sat dedicat kiterilor nu se ridică la standardele indicate pe platformele de rezervări hoteliere și nici la tarifele percepute pentru cazare. Dacă ajungeți aici, să vă pregătiți psihic de posibilele întâlniri cu șobolani, de mărimea unei pisici, dar și cu gândaci de câțiva centimetri. Nu vă faceți griji! Camerele sunt dotate cu spray-uri anti insecte :)))
Și dacă am scăpat de cei câțiva stropi de ploaie și cele 27 de grade din Mui Ne, în noua locație am nimerit într-o furtună, cu rafale ce depășesc 35 de noduri. Cu alte cuvinte, vom continua să ne dăm cu cremă de plajă, în loc să “alunecăm”cu kite-ul pe apă!
“Afacerea” trenul din Hanoi
Din fericire, liniștea dimineții din Pha Rang mă ajută să-mi adun gândurile ca să mai scriu despre o altă experiență trăită în Hanoi, capitala Vietnamului. În toate ghidurile și blogurile găsite pe google, călătorii indică o vizită la unul dintre cele mai instagramabile locuri din Hanoi, Train Street.
Locul apare în mii de fotografii care cuprind trecerea unei garnituri de tren printr-un cartier transformat ad-hoc într-o piață. Măsuțele și scaunele amplasate chiar lângă calea ferată și atmosfera, specific asiatică, au atras ca un magnet milioane de turiști.
Ceea ce nu spune nimeni în descrierea fotografiilor este că locul s-a schimbat și că este controlat de polițiștii din Hanoi.
“Rețeaua” prin care reușești să intri pe Train Street
În ciuda avertismentelor amplasate la intrarea pe îngusta stradă, atracția turistică s-a transformat într-o afacere ilegală, coordonată chiar de polițiști.
Strada este blocată pe ambele sensuri, iar intrările sunt păzite de polițiști în uniformă. Lângă ei, mai multe femei trag, la propriu, de turiști pentru a-i duce la terasele amplasate lângă calea ferată.
Enervată de insistența acestor doamne, Loredana a decis să facă stânga-nprejur și să caute o alternativă de a intra pe stradă. Nu am fugit de consumația obligatorie, dar, dacă tot plăteam “taxa” de intrare, își dorea să aleagă locul unde vom aștepta sosirea trenului. La indicația unei localnice, am reușit să ajungem în apropierea teraselor. Dar, toate drumurile duceau fix la punctul de control și așa că ne-am trezit tot în mijlocul vietnamezelor agasante.
Și, din nou, am fost dați afară din zonă! Prietenul google maps ne-a ajutat să ajungem la cel de-al doilea punct de control. Împăcați cu gândul că totul este o afacere ilegală (dacă ar fi impus o taxă legală de 10 euro/turist, am fi plătit-o cu drag) ne-am lăsat conduși spre o terasă. Și așa am putut observa cum un alt polițist verifica dacă turiștii lăsați în zonă chiar consumă în localurile în care au fost aduși de partenerele de rețea.
“Noi am așteptat trenul și ieri, dar nu a venit”
Cu două beri Ha Noi cumpărate la suprapreț, ne-am așezat confortabil să vedem spectacolul trecerii trenului chiar prin mijlocul caselor.
Și am tot așteptat! La fel ca noi, două tinere din Malaysia care au fost atrase de discuțiile noastre în limba română. Fetele au fost și singurele care știau unde este România pe hartă.
Ca o paranteză, am tot fost confundați cu un cuplu de ruși, iar când le spuneam din ce țară suntem, localnicii ridicau din sprâncene, semn că habar nu aveau pe unde este situată România. Din acel moment, am spus că suntem din Europa!
Minutele s-au tot scurs, ora estimată de sosire a trenului trecuse de mult, iar experiența Train Street părea că se transformă într-un eșec. Și de parcă nu era de ajuns, vine remarca celor două fete, vecine de balcon. “Noi am așteptat trenul și ieri, dar nu a venit”! Astfel de momente le găsiți, în timp real, pe contul meu de Instagram (apasă pe fotografie)
Plictisiți să tot așteptăm trenul, am decis să părăsim zona după ce terminam berile. Aproape de ultima înghițitură, polițiștii care păzeau barierele au început să se agite, iar personalul de la terase să strige la turiști să nu mai stea pe calea ferată. În câteva secunde, colosul de fier a trecut cu viteză redusă printre rândurile de case, devenite atracție turistică.
Stau acum cu degetele pe tastele calculatorului și mă tot gândesc dacă să recomand sau nu această experiență.
.
