Am văzut valul de comentarii stârnit pe Facebook după anunțul că Festivalul Borșului Lipovenesc de la Jurilovca se suspendă. Nostalgie amestecată cu revoltă și multă luciditate în fața realității. „Mi-ar fi plăcut ca titlul să fie «Jurilovca nu mai poate susține din bani publici festivalul, dar privații vor face ca el să continue»”, a scris un cititor. . Altul a completat sec: „E grea decuplarea de la banul public”.
Comentariile au mers mai departe: „Mesajul primarului îmi spune că e mai degrabă o palmă pentru actualii guvernanți decât o problemă financiară” sau „Acum este momentul să se vadă puterea comunității locale. Dacă nu… mai punem încă o cărămidă la «asta e…»”.
Dincolo de interpretări, cifrele sunt clare: un buget de peste 800.000 de lei (cu sprijin european în anii buni) nu mai există în 2025, iar în lipsa unei structuri de management și a unei finanțări independente, festivalul s-a stins. Cum zice alt comentator, cu un umor amar: „Same old… same old… trăiască partidul”.
Festivalul Borșului Lipovenesc de la Jurilovca, de la apogeu la stop forțat
Într-o vreme, Festivalul Borșului Lipovenesc de la Jurilovca era vedeta Dobrogei. A început modest, în 2009, cu câteva sute de oameni și a ajuns, în 2024, să strângă peste 150.000 de participanți în două zile – cel mai mare festival în aer liber din județul Tulcea. Atmosfera era incendiară: borș fierbinte la ceaun, miros de pește proaspăt, muzică lipovenească și un vibe de sărbătoare autentică.
Dar în vara lui 2025, vestea a picat ca o găleată de apă rece: festivalul se suspendă. Motivul oficial? Lipsa banilor la bugetul primăriei, pe fondul măsurilor de austeritate.
Ce lipsește aici?
Jurilovca este exemplul clasic al unei destinații turistice fără Organizație de Management al Destinației (OMD) sau un parteneriat public‑privat real.
Atât publicul (primăria), cât și privatul (operatorii locali) s-au bucurat cât timp au avut finanțare din fonduri europene și taxele locale ( impozite pe terenuri, etc).Când banii s-au terminat, rețeta a căzut – pentru că depindea exclusiv de voința și bugetul administrației locale. În lipsa unui buget separat, dintr-o taxă locală specială, protejat de tăieri politice sau crize, festivalul a devenit o victimă sigură la primul val de austeritate.
În destinațiile care au OMD-uri funcționale – de la stațiuni din Spania sau Croația până la orășele din Alpi – bugetul pentru promovare și evenimente nu depinde de toanele politice. Există o structură dedicată, cu echipă de management. Banii provin din taxe speciale de turism sau contribuții private, puse într-un cont separat.Evenimentele pot fi planificate pe termen lung, indiferent cine câștigă alegerile sau ce priorități apar peste noapte.
Și aici vine contrastul: știu foarte bine ce se întâmplă la OMD Mamaia‑Constanța, pentru că le-am urmărit activitatea. Nu e un laudatio – și da, putem critica uneori trupele și cântăreții aduși – dar evenimentele continuă, an de an, weekend de weekend.
Diferența e simplă: Taxa specială de promovare colectată de la operatorii din Mamaia și Constanța nu mai intră direct în bugetul primăriei. Intră într-un cont special, care nu poate fi atinsă pentru altceva. Cu acești bani s-au organizat concerte, campanii de promovare, participări la târguri internaționale și evenimente tematice, chiar și în perioade dificile. Faptul că există un buget protejat înseamnă că poți planifica din timp, poți construi o strategie și poți evita situații ca la Jurilovca, unde succesul de ani de zile s-a oprit brusc.
Jurilovca a arătat că poți pune o comunitate pe harta turismului național, dar fără un mecanism financiar stabil, totul depinde de „dacă avem bani anul ăsta”. Mamaia‑Constanța, cu toate minusurile sale, arată că un OMD și o taxă specială dedicată pot asigura continuitate.
Dacă vrem festivaluri mari, memorabile și durabile, avem nevoie de structuri independente, cu buget garantat și strategie clară, nu doar de inițiative punctuale care dispar odată cu finanțarea publică.
