Pe hârtie, sună perfect. De la vară, 20% din plajele de pe litoralul românesc pot deveni publice, fără șezlonguri, baldachine sau beach-baruri. Așa anunță triumfător comunicatul de presă semnat de deputatul PSD Daniel Gheorghe Georgescu, inițiatorul legii.
Românii „își redobândesc dreptul de a alege unde să facă plajă” – pe prosop, gratis, exact ca în Grecia, Franța sau Portugalia.
Numai că… realitatea de după virgulă arată altfel.
Ce spune comunicatul: plajă gratuită pentru oameni/ Ce spune legea: plajă gratuită pentru primării, dar cu factură inclusă
Legea votată în Parlament (PL-x 219/2025) modifică OUG 19/2006 și permite primăriilor să ceară, la solicitarea lor, până la 20% din plajele din raza localității.
Dar statul nu oferă nici bani, nici personal, nici sprijin logistic. Totul se face „în folosință gratuită”.
Traducere: Apele Române – Administrația Bazinală Dobrogea-Litoral (ABADL) scapă de o parte din responsabilități, iar primăriile primesc nisipul… cu tot cu problemele lui.
Legea obligă primăriile care primesc sectoare de plajă să asigure:
curățenie și salubrizare zilnică,
toalete ecologice și dușuri,
rampe pentru persoane cu dizabilități,
salvamari, pază și puncte de prim ajutor,
colaborare cu poliția și jandarmeria,
întreținerea dunelor, raportări către Apele Române, publicarea regulamentului pe site-ul primăriei.
Toate aceste obligații sunt costisitoare. Un sezon estival înseamnă sute de mii de lei pentru o primărie, iar legea nu prevede niciun leu în plus de la bugetul de stat.
Bugetul „invizibil”: fără baruri, fără șezlonguri, fără surse de venit
Legea interzice orice activitate comercială pe plajele publice: nu se pot închiria șezlonguri, nu pot exista terase sau beach-baruri, nu se pot concesiona zone.
Sună idealist, dar în practică înseamnă zero venituri pentru primării.În alte țări, plajele publice sunt întreținute din:
taxe turistice locale,
sponsorizări,
parteneriate cu ONG-uri sau firme locale.
În România, legea interzice toate aceste soluții. Primăriile nu vor avea voie să monetizeze nici măcar o umbrelă.
Și atunci – De unde vin banii?
Doar din bugetul local.
Asta înseamnă că întreținerea plajelor publice va fi plătită din taxele și impozitele localnicilor.
Fără surse de venit proprii, primăriile vor avea de ales:
să mărească taxa de salubrizare pentru toți locuitorii;
să introducă o ecotaxă turistică pentru fiecare turist cazat
sau să taie din alte bugete — cultură, drumuri, iluminat, evenimente.
Pentru turiști, plaja „gratuită” ar putea veni la pachet cu o taxă nouă la hotel. Pentru localnici, cu o factură mai mare la gunoi.
Apele Române – proprietar fără grijă
Titularul dreptului de proprietate rămâne Apele Române, dar fără responsabilitățile legate de curățenie sau întreținere.
Instituția va primi doar „rapoarte periodice” de la primării.
Cu alte cuvinte, Apele Române scapă de costuri, dar păstrează controlul.
Cine a văzut în ultimii ani plajele „neînchiriate” de pe litoral știe cum arată: vegetație crescută din nisip, PET-uri aduse de valuri, maldăre de gunoaie.
De acum, aceste imagini pot deveni „responsabilitatea locală” – fără bani, dar cu obligații.
Legea urmează să fie promulgată de Președinte și să intre în vigoare în 30 de zile de la publicare. Până atunci, ar fi bine ca Ministerul Mediului și Apele Române să spună clar: vor sprijini primăriile sau doar le vor monitoriza?
Pentru că, dincolo de sloganuri, România are deja zeci de hectare de plaje lăsate în paragină. Să le mai adăugăm și pe cele „revenite la oameni”, dar fără bani, fără toalete și fără curățenie?
.Urmărește Funky Travel
Blog - www.funkytravel.ro Facebook - www.facebook.com/funkytravelro Instagram - www.instagram.com/adi.gorpin
