Îmi place să fiu printre oameni. Îmi place să fiu liant. Îmi place să simt emoția celor de pe scenă, dar și a celor din public, momentul acela în care o sală întreagă respiră la fel, când o frază bine spusă face liniștea aceea bună, când râsul vine din ceva adevărat, nu din politețe.
Duminică, 10 mai, am avut una dintre acele seri.
Am fost gazda lansării albumului „Constanța și împrejurimi / Constanța and Surroundings”, un volum bilingv semnat de Adrian Siea la editura City Walk. Locul: sala Cazinoului Constanța. Și dacă a existat vreodată un acord perfect între o carte și o clădire, acesta a fost, pentru că volumul lui Adrian face exact ce face Cazinoul: păstrează memoria unui loc și o predă mai departe.
Zece ani într-un volum
Albumul nu e o carte de fotografie oarecare. Sunt peste 10 ani de muncă, peste 350 de fotografii, peste 100 de obiective, 365 de pagini, câte una pentru fiecare zi din an. Un proiect editorial gândit ca ediție de colecție și ca reper vizual pentru orașul nostru.
Înainte să-l invit pe Adrian Siea pe scenă, sala a văzut o proiecție video despre cum s-a născut volumul, etapele, zilele de teren, kilometrii, anotimpurile. Zece ani comprimați într-o oră. Iar când lumina a revenit, autorul a urcat lângă mine ca să răspundă la două întrebări scurte: care a fost cadrul-declanșator care a transformat un proiect fotografic într-o carte despre un oraș, și ce vrea să rămână cititorului — în special celui care n-a fost niciodată în Constanța — după ce închide volumul.
Una dintre cele mai frumoase surprize ale serii au fost cele două mesaje video internaționale.
Primul a venit din Japonia, de la profesorul Yoshiki Kashiwagi — profesor universitar la Yokohama, fost manager la Nissan Motor Co., antreprenor și, mai presus de toate, un japonez care s-a îndrăgostit de România și de Constanța.
Al doilea a venit din Italia, de la Marco Baldassari, care lucrează în domeniul formării postuniversitare la Colegiul European din Parma și a activat în cadrul Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară.
Două scrisori de dragoste pentru Constanța, una dinspre Pacific, una dinspre inima Europei. Două dovezi că, atunci când orașul ăsta este privit cu atenție, lasă urme la mii de kilometri distanță.
Șase priviri, un singur oraș
Apoi am invitat pe scenă panelul. Șase oameni cu șase priviri diferite asupra Constanței:
- dr. Delia Roxana Cornea, Director al Muzeului Național de Istorie și Arheologie Constanța — vocea memoriei și a patrimoniului
- dr. Alexandru Bobe, Prorector al Universității Ovidius — vocea educației și a generației tinere
- Aurelian Marin, CEO Paradis Hotels & Resorts — vocea ospitalității și a imaginii orașului
- av. Cătălin Gabriel Filișan, Decan al Baroului Constanța și Președinte Constanța Restart — vocea civismului și a transformării urbane
- ing. Gabriel Dragoslav, șef mecanic la CMA Ships și fotograf pasionat — vocea mării și a pasiunii ca echilibru
- ing. Adrian Siea, autorul volumului — vocea care a ținut toate celelalte împreună, vizual, timp de 10 ani
Am vorbit despre memoria orașului și despre cum convingi un loc să nu uite ce calcă pe sub picioare. Despre cum facem ca tinerii care vin la Ovidius să simtă, la absolvire, că pleacă de acasă, nu că scapă dintr-un oraș de tranzit. Despre diferența dintre Constanța pe care o vând hotelurile bune și Constanța pe care o vinde, oficial, turismul. Despre linia subțire între un oraș care funcționează după reguli și unul care doar bifează regulamente. Și despre cum se naște un cadru — Gabi Dragoslav ne-a spus, cu modestia inginerului care vede marea de pe ambele maluri, că un cadru bun e ochi format, răbdare, noroc și prezență — toate odată.
La final, am pus tuturor aceeași întrebare: dacă peste 10 ani s-ar face volumul doi, ce ați vrea să apară pe pagina aia? Răspunsurile au venit rapid, telegrafice, ca o promisiune comună pentru un oraș care merită mai mult decât ne dăm seama uneori.
Ce am simțit, ca gazdă
Sala Cazinoului are ceva pe care puține săli din România îl mai au — te obligă să fii la înălțimea ei. Vitraliul de deasupra, stucaturile aurite, draperiile roșii, parchetul care scârțâie discret sub pași — totul îți spune că aici se vorbește serios, dar cu căldură. Și asta am încercat să fac, ca gazdă: să țin sala caldă, să dau spațiu invitaților, să las pauzele să respire, să fiu liantul dintre scenă și public.
Pentru că, la final, am plecat de acolo cu o singură idee, mai limpede ca oricând: un oraș nu se ține de unul singur. Se ține împreună — de muzeografi, profesori, antreprenori, avocați, marinari, fotografi. Și de fiecare om care alege să rămână prezent.
„Constanța și împrejurimi” este disponibil începând cu 11 mai. Mai multe detalii pe www.constantavizual.ro.
