Via Dobrogeana. Via Dobrogea. Via DobroGetica. Via Danubiana. Patru site-uri, patru identități, patru hărți și o singură regiune pe care turistul ar trebui, teoretic, s-o înțeleagă simplu: Dobrogea. În același weekend în care Cosmin Dragomir ridică, printr-un simplu colaj, o întrebare extrem de serioasă despre felul în care ne construim destinațiile, peste zece autocare ajung la Jurilovca pentru un festival care nu există. Iar scuza perfectă apare imediat: inteligența artificială. Numai că AI-ul nu este problema de fond. Problema este haosul informațional pe care i-l oferim ca materie primă.
Uneori nu ai nevoie de un studiu de 300 de pagini despre managementul destinației. Ai nevoie de patru capturi de ecran.
Cosmin Dragomir le-a pus una lângă alta: Via Dobrogeana, Via Dobrogea, Via DobroGetica și Via Danubiana. Dacă lucrezi în turism, administrație sau în vreuna dintre organizațiile implicate, probabil poți explica imediat diferențele dintre ele. Cine le administrează, ce trasee au, care este misiunea fiecăruia, unde încep și unde se termină.
Doar că turistul nu dă examen din organigrama turismului dobrogean
El vede patru nume apropiate, patru site-uri, patru identități vizuale și mai multe promisiuni de a-l ajuta să „descopere Dobrogea”. Și aici începe problema. Nu pentru că proiectele ar fi proaste. Dimpotrivă, unele sunt ambițioase, au oameni serioși în spate și încearcă să rezolve o problemă reală: Dobrogea are enorm de multe lucruri de văzut și foarte puține produse turistice care să le lege coerent.
Problema apare când fiecare construiește propria ușă de intrare în aceeași casă, dar nimeni nu-i spune turistului care este intrarea principală.
Cine este Cosmin Dragomir și de ce merită ascultată observația lui
Pentru cei care nu-l cunosc, Cosmin Dragomir nu este un influencer care s-a trezit într-o dimineață să comenteze branding turistic. Este jurnalist și autor specializat în gastronomie, domeniu pe care îl abordează exclusiv din 2017, fondator al GastroArt – publicație dedicată istoriei gastronomiei și ospitalității românești – și al editurii cu același nume. A publicat volume precum „Curatorul de zacuscă și alte povestiri culinare românești” și „Colecționarul de sarmale”, este coautor al volumului „Dulce Românie” și coinițiator al legii privind Ziua Națională a Gastronomiei și Vinurilor din România.
Adică exact unul dintre oamenii care încearcă de ani buni să explice că gastronomia, patrimoniul, comunitățile și poveștile locale nu sunt niște accesorii pentru un festival de weekend, ci pot deveni produs turistic. Tocmai de aceea colajul lui este interesant. Pentru că nu atacă neapărat cele patru inițiative. Le pune una lângă alta. Și imaginea începe să vorbească singură
Patru „Via”. Toate reale. Toate cu argumente. Și exact aici apare confuzia
Via Dobrogeana tocmai și-a dezvelit Borna Zero la Galați. Proiectul anunță un traseu de peste 1.000 de kilometri, prin munți, podiș, stepă, Deltă, litoral, rezervații naturale și comunități locale. Marcarea traseului este programată să se încheie în 2027, iar Pro TV relata că finanțarea estimată a proiectului ajunge la 4 milioane de euro, din sponsorizări și donații.
Avem apoi Via DobroGetica, proiect 2025–2028, construit în jurul a cinci trasee culturale și a instalării a 150 de miliari romani. Inițiativa este dezvoltată de Asociația Poveștile Mării Negre, Asociația SolMaris și Asociația Centrul pentru Jurnalism Constanța și are inclusiv componentă digitală și aplicație mobilă.
Via Dobrogea vine cu altă abordare: hartă interactivă și, în forma prezentată acum pe platformă, 51 de locuri de vizitat, filtrabile după tipul experienței. Peștera Limanu, Mănăstirea Colilia și alte obiective sunt puse într-o interfață prin care turistul își poate construi traseul.
Iar Via Danubiana nu este, de fapt, un proiect exclusiv dobrogean. Este inițiativa Asociației MaiMultVerde care urmărește Dunărea pe întreg teritoriul României și are ca obiectiv, pe termen lung, un traseu continuu de 1.075 de kilometri, de la Baziaș la Sulina. Dar are și un tronson dobrogean de 260 de kilometri care trece prin Ialomița, Constanța, Brăila și Galați
Deci nu, nu vorbim despre patru proiecte identice. Și nu există, pe baza informațiilor publice analizate, motiv pentru a spune că finanțările sau activitățile lor s-ar dubla pur și simplu. Dar acesta este punctul de vedere al celor din interior. Din exterior, pentru omul care tastează „ce vizitez în Dobrogea?”, avem o problemă de arhitectură a destinației. Turistul nu cumpără Via DobroGetica, Via Dobrogeana, județul Constanța, județul Tulcea, un OMD sau o asociație.
Turistul cumpără Dobrogea. Și noi continuăm să-i vindem bucățile.
La Jurilovca, haosul digital s-a urcat în autocare
În acest weekend, problema a ieșit din PowerPoint și s-a materializat într-o imagine aproape absurdă: peste zece autocare cu turiști au ajuns la Jurilovca pentru Festivalul Borșului Lipovenesc. Doar că festivalul nu era organizat în 2026.
Primarul Eugen Ion a explicat că încă de la începutul verii apăruseră în social media oferte ale unor agenții care vindeau excursii la festival, în date diferite. Potrivit acestuia, agențiile nu verificaseră informația cu organizatorul, iar unele au justificat oferta prin celebrul „așa scrie pe internet”. Primăria susține că a contactat operatorii pentru a opri promovarea informației false.
Apoi apare personajul perfect pentru titlurile anului 2026: ChatGPT.
Mai mulți turiști au spus că verificaseră existența festivalului cu ajutorul inteligenței artificiale. Primarul a făcut la rândul său testul și spune că a primit răspunsul greșit potrivit căruia evenimentul ar avea loc în acel weekend. Și aici ar fi foarte comod să închidem cazul:
AI-ul e de vină.
Nu.ChatGPT nu a tipărit afișele agențiilor. ChatGPT nu a vândut excursiile. ChatGPT nu a urcat turiștii în autocare.
Inteligența artificială a prelucrat un ecosistem informațional în care existau deja pagini și oferte care prezentau ca real un eveniment neverificat.
AI-ul nu a inventat dezordinea din turismul nostru. A făcut-o mai rapidă, mai convingătoare și mai ușor de distribuit. Iar acesta este un detaliu important.
FunkyTravel a atras deja atenția asupra fenomenului în materialul despre destinațiile turistice false generate sau propagate cu ajutorul AI.
Fenomenul nu este imaginar. Un caz internațional relatat recent a vizat o agenție de turism din Australia al cărei blog bazat pe conținut AI a recomandat turiștilor „Weldborough Hot Springs”, niște izvoare termale din Tasmania care, în realitate, nu existau. Jurilovca este însă mult mai interesantă pentru noi, pentru că arată ce se poate întâmpla acasă. Avem un eveniment foarte cunoscut, organizat în alți ani. Avem articole vechi. Avem fotografii. Avem pagini indexate în Google. Avem agenții care construiesc produse fără să verifice la sursă. Avem turiști care întreabă un chatbot. Și nu avem, suficient de vizibil pentru toată lumea, un singur loc oficial în care informația actualizată despre destinație să bată orice altă sursă.
Asta este problema de management turistic pe care ar trebui s-o discutăm după Jurilovca, nu dacă ChatGPT trebuie certat.
OMD-urile au fost inventate tocmai ca să nu lucreze fiecare în propria curte
Și ajungem la eterna discuție despre OMD-uri. Rolul unei Organizații de Management al Destinației nu este să pună un logo pe un afiș și nici să transforme taxa de promovare într-un buget pentru postări și concerte.
Chiar statutul OMD Mamaia–Constanța vorbește despre coordonarea strategiei de dezvoltare și marketing, managementul brandului de destinație, integrarea datelor statistice și colaborarea cu celelalte OMD-uri pentru armonizarea strategiilor de marketing. Există și colaborări concrete. OMD Mamaia–Constanța și OMD Județul Constanța au anunțat împreună, în februarie 2026, nominalizările destinațiilor din zonă pentru competiția „Destinația Anului”.
Foarte bine. Dar o fotografie comună și o campanie comună nu sunt același lucru cu un sistem comun.
Și culmea este că ideea unei coordonări regionale nici măcar nu este nouă. În documentele strategice disponibile pe site-ul Primăriei Constanța apare explicit conceptul unui OMD Dobrogea la nivel regional, cu rol de integrator al OMD-urilor locale, responsabil inclusiv pentru marketing, comunicare și colectare de date.
Adică am identificat problema. Am pus-o și în documente. Acum ar trebui să mai facem doar partea aceea enervantă: să o rezolvăm.
În episodul „Litoralul fără scuze!”, cu Csaba Békési, președintele ANPC, și Răzvan Dobre, discuția a ajuns tocmai la felul în care vindem destinația și la rolul OMD-urilor.
Pentru că Dobrogea are deja aproape tot inventarul pe care un consultant internațional ni l-ar pune frumos într-un PowerPoint: mare, Deltă, patrimoniu antic, sate, gastronomie multietnică, vin, natură, festivaluri, cultură, sport și investiții private.
Întrebarea din podcast rămâne valabilă: știm să le transformăm într-o destinație?
