Apusul la un bar hippie alături de patron, angajat și o căpriță

Grecia pe patru roți, fără destinații prestabilite (II)

Mă uit la fotografiile și capturile video cu efectele ciclonului care a spulberat Insulele Ionice și parcă nu-mi vine să scriu despre experiențele pe care le-am trait în însorita Grecie. Dar, cum după fiecare furtună, soarele își face din nou apariția, m-am gândit că poate vrei să-ți faci planuri de vacanță și te pot ajuta cu câteva ponturi. 

Traseu Lefkada-Killini, costuri și restricții

Cele patru zile și trei nopți petrecute în Lefkada ne-au convins să mai rămânem în Grecia. Dacă nu ai citit primul articol, pe care îl găsești AICI, îți reamintesc că anul acesta am decis într-o seara să ne facem bagajele și să plecăm cu mașina spre Grecia fără a avea planuri bine stabilite. În dimineața în care trebuia să eliberăm camera hotelului din Lefkada, am pus degetul pe hartă și ne-am oprit la Zakynthos. Am alimentat cu carburant, motorina în jur de 1,2 euro/litru, și am pornit în călătorie. Primii 100 de km au fost un un test de șoferie, pe un drum european plin de gropi, netrasat și cu șoferi care tăiau în permanență curbele destul de periculoase, apoi am intrat spre autostrada care te duce spre Kilini, portul de îmbarcare pe feribot.  Deși limita legală de viteză pe autostradă este 130 de km/h, nu cred că am mers mai mult de 25 de km cu această viteză. Așa cum îți recomandă și MAE pe site-ul propriu, grecii au institut multe restricții pe șoseaua de viteză, pe care chiar îți recomand să le respecți. Până la Killini cred că am dat de zeci de camere video care monitorizează viteza și de vreo șase echipaje de poliție. Iar dacă te crezi ca pe șoselele din România, unde mai toți adăugăm zece kilometri peste limită, la greci, pe forumurile auto, vei găsi mesaje care te anunță că depășirea vitezei legale cu până la 20 de km/h te va costa o amendă de 40 de euro.  Noi am ales să rămânem cu banii în buzunar și să respectăm viteza legală, deși mulți greci, cu numerele de înmatriculare ascunse de plăcuțe speciale, zburau pe autostradă.  Să nu uit! Drumul Lefkada – Killini a însemnat 20 de euro (taxe de autostradă, plus podul de la Patra)

Killini nu este o destinație, ci doar un port de îmbarcare

Și cum am tot zis că nu aveam planuri decise pentru călătorie, am vrut să vedem dacă putem poposi o noapte la Killini pentru a descoperi și aici lucruri frumoase. Din păcate, micul port este doar o stație de îmbarcare pe feriboturi, cu câteva case ponosite, o plajă bătută zilnic de vânturi puternice și cu câteva mici afaceri de familie.  Așa am decis să ne urcăm, cu tot cu mașină, în feribot și să pornim spre vestita insulă Zakynthos, casa preferată a broaștelor testoase.  Dacă ești credincios, roagă-te să nu prinzi furtună pe mare și să ai noroc de șoferi atenți la autoturismele parcate la milimetru pe feribot.  Altfel, vei număra zgărieturile și noile culori de pe tabla autoturismului tău.

Cum am luat biletele doar pentru dus și nu din timp, am plătit mai mult, respectiv 80,64 euro (două persoane și un autoturism)

Traseul de aproximativ o oră îl poți parcurge fie în interiorul feribotului, fie pe puntea exterioară unde ai la dispoziție și un bar, iar fumatul este permis. Dacă la interior este obligatorie masca de protecție, la exterior ești avertizat să o folosești doar în cazul în care polițiștii fac verificări la bord (ceea ce s-a și întâmplat la întors). Cât despre distanțarea dintre mese, în interior se respectă, dar la exterior vei sta ca la un bistro de pe frumoasele străduțe din Paris, adică nici vorbă de spațiu de doi metri.  Când nava se apropie de portul din Zakynthos, șoferii aleargă spre mașini de  parcă ar avea cum să coboare mai repede de pe navă, iar când platforma de debarcare este deschisă se formează o înghesuială mai ceva ca la ofertele de tigăi din România. Nu te enerva și așteaptă cu calm ca toți grecii și turiștii grăbiți să coboare, deși îți vor tăia fața și vor forța ieșierea! Până la urmă, tu ești în vacanță! 

Laganas este un Costinești cu aere de Mamaia și extrem de comercial 

Am ales să stăm la un hotel din Kalamaki pe care îl recomand cu drag. Deși are doar trei stele, condițiile de cazare și facilitățile sunt de patru stele, iar raportul preț/calitate a fost foarte bun.  Am ales zona Kalamaki pentru că este foarte aproape de orașul Zakynthos, dar și de restul plajelor și zonelor recomandate de pe insulă. 

Cum feribotul ne-a adus la ora 17.30 în Zakynthos, am decis ca cele câteva ore cu soare pe care le mai aveam la dispoziție să le petrecem pe plaja Gerakas, zonă recunoscută pentru vizitele broaștelor țestoase.  Am lăsat mașina în parcarea gratuită pusă la dispoziție de localnici, am vizitat centrul de salvare al broaștelor țestoase (am văzut patru exemplare) și apoi am coborât pe plajă. Atenție – dacă ești în vacanță alături de partenerul necuvântător (câine, pisică) accesul animalelor pe plajă este interzis. Bine de știut este că și accesul oamenilor este permis doar până la ora 19.00 și doar în anumite zone. Restricțiile sunt impuse pentru a proteja zona în care broaștele țestoase depun ouăle.

Vei observa zeci de cuiburi protejate cu cadre de lemn, iar dacă ai răbdare poate ai noroc și observi și micuțele viețuitoare care își încep călătoria în viață. Noi, fie nu am avut noroc, fie nu am avut prea multă răbdare pentru că nu am văzut niciun exemplar! 

Seara am decis să mergem spre Laganas să mâncăm. Dacă ai fost în Costinești, te vei simți ca acasă. Un amalgam de terase, tarabe, o plajă cu mai mult pământ decât nisip, baruri și mulți britanici și olandezi. Poate că de aceea vei găsi un restaurant Mc Donalds și un KFC la doar câțiva metri de plajă, deși preparatele grecești nu au termen de comparație cu produsele înghețate ale celor două lanțuri internaționale. Plusul stațiunii Laganas este că vei găsi zeci de restaurante la doi pași de mare.  Prețurile ușor mai mari față de celelalte taverne la care am mâncat, peste 50 de euro pentru două persoane/un singur fel de mâncare și două pahare cu vin.

Localnciii spun că Laganas era recunoscută pentru petrecerile stropite cu mult alcool, organizate special pentru turiștii britanici. Pandemia și regulile de distanțare au oprit acest tip de turism. 

Și grecii fac turism iresponsabil doar pentru a mulțumi șlahtele de homo sapiens

Nu se poate să ajungi în Zakynthos și să nu mergi să admiri celebra plajă Navagio. Da, cea care apare în toate fotografiile de prezentare a Greciei, cu vestita epavă a traficanților de țigări, eșuată pe plajă. 

Noi am ales să ajungem cu mașina în acest loc, dar ai la dispoziție și zeci de ambarcațiuni care te vor lăsa chiar pe plajă pentru câteva zeci de minute. De ce nu am ales ambarcațiunea? Pentru a mulțumii turiștii, grecii navigă cu ambarcațiunile chiar în rezervația naturală destinată broaștelor teștoase, fortând bietele animale să intre pe sub bărcile cu fund de sticlă pentru a fi admirate de homo sapiens. Nu este tipul de turism pe care îl recomand! Iar dacă prima poză este decupată, las aici imaginea întreagă ca să vezi și ce lasă turiștii în urma lor, chiar în acest loc spectaculos. 

Escapadă pe plajele mai puțin căutate de turiști 

O zi am dedicat-o doar bronzului așa că am căutat plaje recomandate de localnici. Așa am descoperit Porto Roxa, o zona cu maluri stâncoase, cu șezlonguri puse chiar pe pietre și cu un acces destul de greu spre mare. Tocmai pentru că sunt destul de departe de zonele turistice, aceste plaje sunt preferate de greci sau de tinerii care se inspiră din tripadvisor și alte site-uri de recenzii.  La Porto Roxa am poposit vreo doua ore și nu ne-a părut rău. Nu am plătit parcarea și șezlongurile, dar consumația este obligatorie, dar fără vreo limită anume. Dacă ești amator de scuba atunci ai ajuns în locul potrivit! După ce faci echilibristică pe pietrele alunecoase pentru a ajunge la mare, paradisul din adâncuri te va încânta. 

De aici, am mers spre Porto Limnionas. Poate că veți spune că toată călătoria noastră a fost mai mult pe drum, dar așa suntem noi. Nu prea reușim să ne oprim motoarele! La Porto Limnionas, am descoperit o tavernă cu preparate extrem de gustoase, porții mai mult decât generoase și cu o plajă artificială construită pe stânci. Din păcate, zona este preferată de greci, iar la ora 14.00 când am ajuns noi nu mai aveau paturi libere de plajă. O stâncă pe care făcea plajă și un Italian, plecat într-o călătorie fără țintă prin lume, ne-a fost de ajuns.  Peisajul este uimitor! O apă de o claritate ireală, câteva peșteri în care puteai înota și starea de spirit de acolo, m-au îndemnat să spun că este locul în care m-aș întoarce. 

Iar ultima plajă pe care o recomand, cel puțin pentru o baie în mare, este Xigia. Grecii o promovează ca un spa natural pentru că sulful își cam face de cap în zonă, dar mare atenție pentru că este chiar pe planul de oprire a autocarelor turistice și este aglomerată.

Apusul la un bar hippie alături de patron, angajat și o căpriță

Am decis că plaja Korakonisi merită primul loc în aventura noastră.  Situată într-o vale greu accesibilă, cu o șosea îngustă care se varsă chiar în mare, Korakonisi este paradisul celor care vor să scape de aglomerație. O înlănțuire de scări de piatră construite chiar pe versant, cu câteva zone unde trebuie să ai abilități de alpinist, te aduc spre o mică plajă situată între două stânci. La apus, mingea de foc coboară în mare chiar printre cei doi străjeri de piatră brută. 

Și dacă te prinde apusul aici, îți recomand să-ți petreci seara la micul bar construit chiar pe stâncă.

Cu un patron decupat parcă din perioada hippie, cu un angajat tânăr vorbitor de cinci limbi străine și cu o capră animal de companie, locul pare de basm. 

Relaxat, patronul localului ne-a invitat să admirăm marea și apusul pentru că de restul se va ocupa el. Poți să mânânci o salată grecească de te lingi pe degete, ai la dispoziție tot felul de băuturi și, suprinzător, toaleta, asemănătoare cu cele din zonele rurale din România, era extrem de curată. Sfatul meu este să uiți de toate apăsările, să reușești să-ți golești mintea și să admiri spectacolul naturii. 

Experiența nostră în Zakynthos s-a încheiat în micul port pescăresc Agios Nikolaos. Un loc în care pare că timpul stă în loc! 

Aventura noastră nu s-a încheiat aici. În cea de a treia parte și ultima, vă povestesc cum conflictul dintre Turcia și Grecia ne-a schimbat planurile, cum am ajuns din nou în Lefkada și apoi ne-am hotărât să vizităm și Atena.