În Albania trebuia să ajungem în deceniul trecut, când tot planificam o strașnică tură cu motorul prin Balcani. N-a fost să fie. După mai multe încercări nereușite, abia în 2021 am reușit să ajungem. Am pornit la drum seara, pe la 21.00, ruta: Bulgaria – Grecia – Albania. Zece ore mai târziu ajungeam la Kakavia, pe tărâmul vulturilor. Munții fioroși și goi ne-au întâmpinat imediat ce am trecut frontiera.
Drumul Spre Himara
Drumul drept s-a terminat abrupt într-o șosea șerpuită, îngustă, care urca hotărât și fără milă pentru noi, drumeții osteniți. După ce am parcurs acest traseu preț de 30 de kilometri, am ajuns la podiș și apoi la mare. De acolo a fost un vis, din toate unghiurile. Am ținut-o așa vreo 60 de kilometri, până am ajuns la Himara, baza noastră pentru explorare.
Himara seamănă la intrare cu un sat grecesc. Plajă în stânga, în dreapta un deal plin de case de piatră cu alei abrupte. După 24 de ore de nesomn, am dormit lemn vreo 3 ore. La trezire, am pornit spre orașul vechi, cocoțat pe un alt deal. Sus, orășelul, fostă cetate, e mititel și splendid la apus, când soarele îl aurește.
Vânătoarea de Plaje
A doua zi, am început vânătoarea de plaje. Prima pe listă a fost Gjipe, la coada unui canion înalt. Drumul către ea trece printr-o potecă bolovănoasă de doi kilometri, dar răsplata e pe măsură. Plaja e destul de mare, oarecum amenajată, cu terase mici și posibilități de închiriere caiace.
Filikurit, mai greu accesibilă, necesită coborârea unui perete de stâncă cu ajutorul unei frânghii. Livadhi, mult mai lată, străjuită de stânci, e considerată a avea cea mai curată apă.
Explorarea Munților
Albania e locul ideal pentru exploratori. O potecă de coastă unește plajele pe zeci de kilometri. Eu și Liviu am mers de la Himara la Livadhi, strașnic! Am luat la pas și orășelele din jur, fiecare cu case de piatră, parcă atârnate pe coline sau stânci. Gjirokaster, un sit UNESCO, e printre cele mai bine păstrate orașe medievale, cu străduțe pline de localuri și magazine tradiționale.