“Nu sunt recomandate călătoriile în sau prin regiunea transnistreană (așa-zisa „Republica Moldovenească Nistreană”). Având în vedere imposibilitatea autorităților Republicii Moldova de a interveni în perimetre temporar necontrolate în caz de eventuale incidente, recomandăm să evitați călătoriile în sau prin regiunea transnistreană (așa-zisa „Republică Moldovenească Nistreană”). În condițiile în care această regiune nu se află sub controlul de facto al autorităților constituționale ale Republicii Moldova, Ambasada României de la Chișinău și oficiile consulare ale României nu pot asigura asistența şi protecția consulară a cetățenilor români aflați în dificultate.”
Încep cu avertismentul Ministerului Afacerilor Externe în legătură cu Transnistria pentru a înțelege că o escapadă în această regiune are riscurile aferente. Mai jos îți voi relata trăirile noastre și ponturi dacă vrei să intri într-o țară în care încă vei găsi busturi cu Lenin și Stalin pe bulevardele principale.
Drumul interzis spre trecut! Trecerea de vama dintre Republica Moldova și Transnistria
Transnistria nu a fost pe harta inițială de experiențe din Republica Moldova, dar ideea era acolo într-un colț. Am stabilit să facem un mic research înainte de a ne aventura în regiunea separatistă, așa că am întrebat moldoveni din mai multe categorii de vârstă. Paznicul de la hotelul din Chișinău, un rocker trecut de 40 de ani ne-a zis că nu avem vreun risc, recepționerul, un tinerel de până în 25 de ani, s-a uitat cruciș la noi, un ospătar ne-a zis că are un coleg din Transnistria și că face drumul Chișinău – Tiraspol destul de des. Apoi, informațiile găsite pe diverse bloguri de călătorii erau amestecate. Ba că a fost cu emoții la punctul de trecere, ba că așteptarea a fost de lungă durată
Nu știu dacă v-ați trezit dimineața și ați avut un sentiment că totul va fi în regulă dacă încercați o altfel de experiență, dar la ora 10.30 eram cu toții în mașină pe drumurile din Republica Moldova. Am ales să intrăm în Transnistria prin punctul de trecere Bâcioc, aflat la câțiva zeci de metri de trecerea peste Nistru. Șoseaua este una din plăci de beton, semn că este un drum care suportă tehnică militară grea. Prima recomandare: nu mâncați prea mult la micul dejun. Până la punctul de trecere, ni s-au amestecat toate gândurile și toate ingredientele.
Nici vorbă să fim tratați altfel decât proprii cetățeni ai regiunii separatiste sau față de moldoveni, ucraineni! Am stat la rând ca orice altă mașină, iar când am ajuns la control, au fost verificate pașapoartele ( nu puteți intra cu buletinele românești), am cumpărat o rovinietă de o săptămână ( 5 euro). Cât despre perioada valabilă șederii noastre în Transnistria, am fost întrebați cât vrem să stăm, am zis doar o zi și atunci am primit cartonașe.
Și atât a fost!
Lenin ne-a întâmpinat, Stalin ne-a vegheat: o zi în inima Transnistriei
Am intrat în Transnistria cu roaming de la Vodafone și cu o cartelă Esim cumpărată de la Airlo. Din trei telefoane cu roaming la Vodafone, doar una a funcționat. Esimul nu a avut semnal. Aici un alt pont: dacă ai mașină cu GPS încorporat în sistemul de navigație atunci folosește-l. Dacă nu ai așa ceva : încarcă harta în Waze, Google Maps și folosește-o offline. Nu prea ai cum să te rătăcești până la Tiraspol ținând cont că ai o singură șosea principală, dar este bine să ai un backup.
Iar șoseaua principală din Tiraspol se oprește chiar în centrul orașului unde puteți să vizitați monumentul lui V. Lenin, Casa Sovietelor, Parlamentul Transnistrean, Memorialul Războiului din Afganistan, Monumentul Tancurilor. Din păcate, totul este în rusă, iar cum internet nu am avut, nu am reușit să citim textele de pe monumente, dar am făcut fotografii cu tancul T 34 expus.
Liniștea suspectă, clădirile impozante, dar toate fără suflet
Pentru cei care au prins epoca rece a comunismului, Tiraspol este o întoarcere în timp. Pentru cei născuți după 1990, Tiraspol nu are cum să le trezească sentimentele pe care le-am trăit noi. Peste tot curățenie, parcurile cu demult uitata pancartă “Nu călca iarba”, iar oameni extrem de puțini pe străzi, deși eram într-o zi de sâmbătă cu o vreme plăcută de plimbare.
Să ajungem și la bani. În Transnistria, moneda locală este rubla. Nu cea rusească, ci una locală! Există și bancomate și POS-uri, dar cum țara nu este recunoscută, nu poți folosi cardurile tale. Singurul schimb valutar pe care l-am găsit a fost în centrul orașului într-o clădire impunătoare, dar părăsită. Paritatea: asemănătoare cu cea a leului moldovenesc vs ron.
Pont: noi am schimbat aproape 50 de euro de cuplu pentru că nu ai ce să faci cu moneda locală în afara Transnistriei. Banii ne-au ajuns pentru toată ziua și chiar ne-au mai și rămas pentru colecție.
Restaurantul în care te simți ca la petrecerile din sufrageria comunistă
Din nou! Cred că cei născuți după ‘’90 nu au la ce să se întoarcă. Dar, dacă ajungeți la Tiraspol, vă recomand experiența Back to USSR Restaurant.
Cu Stalin și Lenin pe pereți, o Volgă și un Moskvich parcate la intrare, te aștepți ca în local să găsești și vestitul bibelou reprezentând un pește, mileul și televizorul pe lămpi. Și chiar așa este!
Restaurantul este ca în sufrageria blocurilor comuniste. Mirosul este de cantină, iar meniul local. Noi am prins două pomeni, trei grupuri de turiști străini și-un cetățean german. Ultimul a și stat cu noi la masă. Deși cartea de bucate adusă la masă avea multe pagini, ospătărița, o tânără zdravănă, ne-a spus că mai are doar câteva produse din care putem să alegem. Eu am cerut un borș domnesc și am primit o supă de cocoș de te lingeai pe degete. Zeama acră a venit însoțită de fasole făcăluită ( nu am înțeles asocierea), smântână, ceapă verde și pâine neagră. Turistul german a ales borsul roșu și o ruladă de porc, dar a fost nevoit să mănânce felul principal prima dată și apoi zeama pentru că “așa au ieșit”.
Partenerii de călătorie, au ales ceafă de porc și ruladă de porc cu castraveți acri și usturoi ( eu tot zic că era de fapt pui). Toate preparatele au fost extrem de gustoase.
N-am apucat să-i fac fotografie șnițelului de pui comandat de mine la felul principal, dar crusta era formată din bucăți de pâine prăjită. Ca și licori, am ales compot și o bere locală la halbă, puternic alcoolizată, ușor amăruie. Din nou umblu la sertarul de amintiri din vremea copilăriei și vă zic că berea cerea sare pe buza halbei ca la vestitul Melc de la Perla, în vremurile bune. La finalul mesei copioase, nota de plată pentru toți a fost de 580 de ruble locale ( aprx. 150 de lei)
Dacă vrei să vezi mai multe imagini cu experiența Back to USSR, ai un video pe contul de Tik Tok.
Ieșirea din Transnistria printr-un alt punct de trecere a frontierei
Înainte de a ieși din regiunea separatistă, am bifat magazinul oficial al echipei Sheriff Tiraspol și cetatea Bender a lui Ștefan cel Mare. Aici vreau să vă spun că transnistrenii sunt de invidiat. Cetatea este refăcută și transformată într-un mare centru de evenimente în aer liber. Intrarea a fost 50 de ruble locale de persoană.
Plecarea din Transnistria a fost prin punctul de trecere Bender, la doi kilometri de cetate. Și aici ne-au fost verificate pașapoartele, permisele de intrare, portbagajul și atât. Nicio emoție, niciun fior rece pe spate deși la graniță vezi din nou militari cagulați și la fel de înarmați ca la Bâcioc.
Drumul spre Chișinău a fost asfaltat de această dată!
Concluzie!
Dacă nu ai simțit ce înseamnă comunismul și crezi că a fost cool, mergi în Transnistria! După vizită, o să te bucuri nespus că stai într-o țară din Uniunea Europeană și membră a NATO.
