Nu ducem lipsă de destinații. Avem mare, Deltă, patrimoniu, vin, gastronomie și orașe cu povești. Ceea ce nu reușim încă este să transformăm suficient de multe călătorii în șederi turistice măsurabile și să întindem sezonul dincolo de cele câteva săptămâni în care parcările, hotelurile și plajele par neîncăpătoare.
România a înregistrat în 2025 cea mai mică intensitate turistică din Uniunea Europeană: 1,6 înnoptări în structuri de cazare pe locuitor. Media europeană a fost de 7,0, iar Croația a ajuns la 24,5, Malta la 21,7 și Cipru la 19,4.
Aceasta este constatarea Eurostat, publicată la 16 octombrie. Nu înseamnă că fiecare român a petrecut exact 1,6 nopți într-un hotel și nici că putem calcula de aici numărul real al turiștilor. Indicatorul raportează înnoptările în structurile de cazare acoperite statistic la populația rezidentă. Nu include vizitatorii de o zi, șederile la rude și prieteni, casele de vacanță sau o parte dintre unitățile mici.
Cu alte cuvinte, nu avem încă recensământul complet al vacanțelor. Avem însă un indicator comparabil, aplicat tuturor statelor Uniunii, iar locul României este greu de ignorat.
În Europa, turismul crește. România rămâne la coada intensității
În 2025, structurile de cazare din Uniunea Europeană au raportat 3,1 miliarde de înnoptări, cu 4,1% mai multe decât în 2024. Aproape 81% au fost generate de turiști interni sau de vizitatori proveniți din alte state membre, potrivit Eurostat.
Europa călătorește, așadar, masiv în interiorul propriilor granițe. Pentru România, aceasta ar trebui să fie o veste bună: ne aflăm într-o piață enormă, accesibilă fără barierele unei călătorii intercontinentale.
Și totuși, intensitatea turistică rămâne foarte redusă. Aici începe întrebarea incomodă: avem prea puțini turiști, aceștia stau prea puțin sau o parte importantă a circulației turistice se desfășoară în afara zonei măsurate? Cel mai probabil există câte ceva din toate trei, dar datele Eurostat nu permit împărțirea exactă a responsabilității.
Permit însă o concluzie mai prudentă: România transformă mult mai puțin din potențialul său în înnoptări turistice înregistrate decât principalele destinații europene.
În Sud-Est, vara nu este vârf de sezon. Este aproape întregul sezon
Problema devine și mai vizibilă când coborâm de la nivelul țării la cel regional.
În 2024, regiunea Sud-Est a concentrat 66% din totalul anual al înnoptărilor sale în numai două luni: iulie și august. A fost cea mai mare concentrare sezonieră dintre toate regiunile Uniunii Europene analizate de Eurostat. Media europeană pentru cele mai aglomerate două luni a fost de 31%.
Este esențială însă precizarea geografică: Sud-Est este o regiune statistică formată din județele Brăila, Buzău, Constanța, Galați, Tulcea și Vrancea. Prin urmare, 66% nu reprezintă „procentul litoralului” și nici o măsurătoare exclusivă pentru județul Constanța sau Dobrogea.
Influența litoralului și a Deltei Dunării asupra sezonalității este o interpretare rezonabilă, dar Eurostat nu publică în această analiză o descompunere care să permită atribuirea exactă a procentului fiecărei destinații.
Mai există un indiciu important: în 2024, turiștii interni au generat 96,5% din înnoptările regiunii Sud-Est, în rândul regiunilor europene cu peste un milion de înnoptări, arată datele regionale Eurostat. Asta înseamnă o dependență foarte mare de piața românească — de vacanțele școlare, de concediile concentrate vara, de vreme și de puterea de cumpărare internă.
Două luni aglomerate nu înseamnă automat un turism puternic
O destinație poate părea sufocată în august și totuși să rămână slab utilizată pe ansamblul anului. Cele două realități nu se exclud. Hotelurile pline într-un weekend, cozile de pe autostradă și plajele aglomerate sunt imagini spectaculoase. Ele nu spun însă cât de bine funcționează economia turistică în februarie, martie, octombrie sau noiembrie.
Eurostat avertizează că sezonalitatea ridicată afectează folosirea infrastructurii și a forței de muncă și poate pune presiune pe apă, energie, deșeuri și calitatea serviciilor. Când aproape întreaga cerere este împinsă într-un interval foarte scurt, destinația trebuie să dimensioneze servicii pentru vârf, dar să le susțină financiar într-un extrasezon mult mai lung.
Pentru Constanța și litoral, miza nu este eliminarea sezonului estival. Ar fi absurd: soarele și marea vor rămâne principalul motor. Miza este construirea unor motive suplimentare de călătorie.
„Deschis tot anul” trebuie să însemne mai mult decât un slogan
Un litoral care funcționează și în afara verii are nevoie de un calendar coerent de evenimente, transport previzibil, hoteluri și restaurante efectiv deschise, muzee cu programe ușor de verificat și produse care pot fi rezervate, nu doar admirate într-o campanie.
Constanța poate lucra cu patrimoniul său urban și arheologic. Tulcea și Delta Dunării pot construi produse adaptate migrației păsărilor, gastronomiei și fotografiei de natură. Podgoriile și patrimoniul antic pot lega litoralul de interiorul Dobrogei. Acestea sunt direcții editoriale și de dezvoltare, nu rezultate măsurate de Eurostat.
Dar înainte de încă o campanie cu „365 de zile”, ar trebui să putem răspunde la câteva întrebări simple: câte unități rămân deschise lunar, câte nopți petrece un turist, ce localități atrag vizitatori în extrasezon și cât din circulație scapă statisticilor actuale?
Datele disponibile nu justifică afirmația că nu știm nimic despre turiști. Știm însă doar o parte: în special ce se întâmplă în structurile de cazare acoperite statistic. Vizitatorii de o zi, șederile private și o parte din economia turistică informală rămân în afara acestui tablou.
România are cea mai mică intensitate turistică din UE. Sud-Estul are cea mai mare concentrare sezonieră regională. Nu este o sentință împotriva litoralului, ci un diagnostic despre modelul actual: puține nopți la nivel național și prea multe dintre cele din Sud-Est înghesuite în două luni.
Marea nu trebuie reinventată. Sezonul din jurul ei, da.
