Pe Mihaela Dragomir o știu de când lucra în presa din Constanța. O boală autoimună i-a deschis alte căi în viață, iar acum este instructor de MediYoga, disciplină care face parte din sistemul medical din Suedia. Mihaela a fost într-o vacanță altfel pe care nu am experimentat-o până acum, dar, citind rândurile scrise de ea, a devenit una dintre experiențele pe care le voi încerca.
“Am așteptat acest Yin Retreat ca pe mama vindecării. După ce a fost amânat o dată, în luna iunie, din cauze de CoVid, am avut mici speranțe că vom reuși să îl ținem în iulie, deși aveam nevoie de o rupere de ritm mai mult decât orice în această perioadă. Cu toate acestea, pe 16 iulie, după un drum destul de lung și aglomerat pe Valea Prahovei, am ajuns la Cheile Râșnoavei. Un loc unde pare că lumea se termină (la propriu, drumul județean se termină cu o barieră la intrarea în pădure).”
Până la urmă, ideea de retreat chiar asta este: retragerea din lumea cotidiană și reconectarea cu interiorul
Plecat-au 8 din Constanța și cu profesorul de yoga, 9. Un retreat în tihnă, așadar, cu suficient timp de discuții personale și sfaturi aplicate pentru practica individuală. Până la urmă, ideea de retreat chiar asta este: retragerea din lumea cotidiană și reconectarea cu interiorul. Pădurea este doar bonus în cazul de față. Am început retragerea joi seara, cu o practică lungă de Yin Yoga și o discuție la gura șemineului despre etapele conștiinței, relații, energia feminină și cea masculină. Vineri, am început ziua cu chanting și practica de dimineață, la ora 07.30, iar după micul dejul am plecat la o plimbare scurtă în pădure pentru respirație conștientă în mișcare. Înainte de prânz, am mai “servit” o repriză de mantre și meditație la umbra unui gorun bătrân pe dealul din fața pensiunii.
Cum lumea era deja calmă și relaxată, ne-am luat câteva ore de timp liber pentru prânz și ce cumpărături mai erau de făcut, iar la ora 18 am început practica de seară în aer liber, cu Kundalini yoga, mantre și câteva elemente de tantra yoga. Am continuat – tot la gura șemineului – o discuție incipientă despre Yamas și Niyamas, “cele 10 porunci” de comportament etic și moral în tradiția yoghină.
Ziua de sâmbătă am început-o cu chanting (mantre vedice) și practica de dimineață, a urmat micul dejun, iar la prânz am intrat într-un soi de jurământ al tăcerii pentru câteva ore, pentru a fi mai conștienți de energia pe care o pierdem cu fiecare cuvânt J A urmat încă o sesiune de mantre la prânz, apoi o oră de yoga nidra în aer liber, în care am expriementat somnul conștient și relaxarea profundă. Seara am încheiat ziua cu o asane pentru eliberare și echilibru emoțional, apoi focul de tabără absolut minunat, cu mantre, povești și regăsiri de sine care au venit aproape spontan, odată cu energia focului și lăsarea serii.
Nu știm când anume s-a făcut deja duminică, dar am încercat să ne luăm gândul de la drumul de întors și să ne mai bucurăm puțin de o practică matinală de yoga.
Nu a fost ușor să ne întoarcem în realitatea pe care am lăsat-o acasă
Sunt convinsă că fiecare și-a primit lecția pe care trebuia să o învețe în ultimele zile și că a existat un mic salt al conștiinței la fiecare dintre noi. E ca și când ai fi un cetățean al celor două lumi: una interioară și una exterioară. Încercăm în continuare să ne găsim măiestria de a le armoniza în așa fel încat să nu mai existe diferențe foarte mari între lumi. E destul de greu să descrii în cuvinte senzația de liniște interioară și armonie. Aproape imposibil. Este dincolo de cuvinte. Dar probabil că așa îți dai seama că ai ajuns pe drumul pe care trebuie: nu mai simți nevoia să explici sau să vorbești.
Așa că și retreat-ul în sine este greu de explicat, promovat, marketat J A fost ce trebuia să fie și nu aș schimba nimic la el dacă ar fi să o iau de la capăt. Cel mai probabil, următorul retreat One Yoga va avea loc undeva în primăvară, în aceeași locație minunată.
Costuri :
Un participant la retreat a plătit 1400 de lei, sumă în care a fost inclusă cazarea, mâncarea, sesiunile de yoga, ședințele de meditație și workshop-urile. Nu a fost inclus transportul, mai ales că cei mai mulți au ales mașina personală din rațiuni de protecție sanitară. Fiecare participant a avut propria cameră.
Pingback: Cum să ajungi în Cappadocia și să nu zbori cu balonul. Aventuri în Turcia!