Orașul antic Hoi An este situat în provincia centrală Quang Nam din Vietnam, pe malul de nord, lângă gura râului Thu Bon. Este patrimoniu UNESCO, fiind considerat unul dintre cele mai bine conservate orașe port din Asia de Sud Est. Multe dintre cele 1.107 clădiri din lemn, unele cu pereți de cărămidă, au și acum monumente arhitecturale cu motive tradiționale.
Hoi An a fost unul dintre cele mai importante porturi, aflat pe Drumul Mătăsii, între secolele XV-XIX când se făcea comerț la scară largă cu Asia de Sud-Est și Est, dar și cu Europa. La rândul lor, europenii și-au lăsat amprenta aici, dar voi detalia acest aspect puțin mai târziu.
Atenție la cazare
De la Saigon la Hoi An am ajuns cu o cursă locală aeriană Vietnam Airlines, cu destinația Aeroportul Da Nang. La momentul la care am luat biletele, acum două luni, un segment a fost în jur de 35 de euro. Am stabilit că în această vacanță nu ne vom documenta prea mult despre locurile în care vom ajunge. Lăsăm liberul arbitru să-și joace rolul, mai ales că știm cât de cât preferințele celor din grupul din care facem parte. După o călătorie de 45 de minute cu mașina de la aeroportul din Da Nang, am ajuns la Hoi An.
Primul șoc cultural a fost la cazare: regula pensiunii impune descălțarea la ușă și folosirea papucilor. Clădirile au pereții atât de subțiri încât îți auzi vecinii și când își fac bagajele. Apoi, peste tot în cameră ai mesaje care te roagă să încui ușile cu zăvor chiar dacă ești la interior. Pensiunea pe care am ales-o nu este recomandată pentru mai mult de două nopți. Noi am plătit puțin peste 170 de lei pentru 2 nopți de cazare, dar nu pentru că am vrut noi foarte ieftin, ci pentru că aceasta este media din zonă.
Revenind la zgomot, sutele de scutere, care circulă până aproape de miezul nopții, s-ar putea să-ți creeze disconfort. Nu ar fi rău dacă ai pune dopuri de urechi în bagaj!
Explozia de culoare și lumină care ne-a lăsat fără cuvinte
Să ajungem însă în locul care pare desprins dintr-un film cu zburători. Dacă sunteți născuți după 2000, așa numeam noi, cei cu 1979 în buletin, filmele cu Bruce Lee și alți practicanți de karate. O plimbare de doar zece minute pe străduțele înguste din Hoi An te conduce spre o piață volantă.
Zgomotos, plin de tarabe cu mâncare, suveniruri, îmbrăcăminte și lampioane, talciocul este antreul spre malul râului Thu Bon.
Cu cât te apropii de malul râului, clădirile încep să se transforme în adevărate piese de decor cu motive tradiționale. Lampioanele, exemplar poziționate pe fațade, dar și la interior, te introduc într-o poveste cu dragoni.
Și apoi, podul japonez, construit în secolul XVII dintr-un lemn fin, cu o pagodă pe el, face legătura cu o parte a anticului port Hoi An. De aici, ai o priveliște uimitoare spre ambele maluri. Cum noi am nimerit în Ajunul Crăciunului și în ziua de Crăciun, podul a fost extrem de aglomerat, mai ales că este și un loc instagramabil.
Pașii ne-au condus spre ceea ce mai nou se numește Centrul Vechi. De fapt, o zonă cu zeci de terase și restaurante locale, dar și europene, amplasate pe malul stâng al răului. Mare atenție dacă ajungeți aici și faceți rezervare pentru cină. În fiecare seară, în jurul orei 20.00, mareea inundă malurile și puteți ajunge în situația acestui biciclist.
Dar, high tide înseamnă și atracție turistică. Sute de bărci luminate cu lampioane te vor purta de apă în schimbul a 2 dolari. Iar dacă vrei puțină adrenalină, pentru aceeași sumă, un localnic te va plimba cu scuterul pe faleza inundată. Noi am preferat să privim acest spectacol de la un restaurant aflat chiar pe malul râului, dar cu praguri înalte pentru a preîntâmpina inundațiile. Puțin peste 4.000.000 de VND a costat masa copioasă de Ajun de Crăciun pentru 7 persoane: antreu, fel principal, desert, mai multe sticle de vin și tort din partea casei. Vă reamintesc că un euro înseamnă 25.000 VND.
Francezii au lăsat bagheta, vietnamezii au umplut-o tradițional
Orașul Hoi An reflectă o fuziune a culturilor indigene și străine (în principal chineză și japoneză cu influențe europene) care s-au combinat și supraviețuiesc foarte bine și astăzi. Ziua de Crăciun a fost rezervată unui tur gastronomic tradițional. Chiar dacă suntem departe de casă parcă nu puteam trece ziua fără să ne ajutăm de medicamente de digestie:)) Turul organizat prin Angiee Adventures, pe care îi recomand cu mare drag, a costat 39 de dolari și a durat mai bine de 5 ore. Harry, un vietnamez care te va face să te îndrăgostești de cultura asiatică, este un om extrem de dedicat. Ne-a purtat pașii prin locuri pe care altfel nu le puteam descoperi sau nu aveam curajul de a le încerca, deși nu am avut niciodată senzația de nesiguranță în Hoi An și în general în Vietnam. Am vizitat grădinile locale în care se cultivă plante aromatice folosite în bucătăria vietnameză, apoi fabrica de tăiței de orez (Cao lau), dar și femeile care munceau la unul dintre cele mai lipicioase deserturi (sticky rice).
A urmat un test! Cu ajutorul unui vehicul electric, am ajuns pe marginea șoselei, la o tonetă unde opreau mai toți scuteriști. Dintr-o oală aflată pe un reșou, o doamnă turna o lichid vâscos negru cu miros dulce.
Desertul tradițional se numește Supă de Susan Negru și este extrem de popular în China.
Și când stomacurile noastre porniseră digestia, amețite de cele câteva îmbucături luate pe drum, iar răbdarea tuturor ajunsese aproape de limită, a venit recompensa. Madam Khanh este unul dintre cele mai vestite localuri unde se servește o baghetă, introdusă de francezi în gastronomia vietnameză, umplută cu carne de porc și legume locale.
Dacă ajungeți în Hoi An, nu ratați acest loc. Noi am comandat 2 baghete diferite pe care le-am împărțit. Lore a vrut iaurt local, un gen de sana, dar mai dulce. Toată consumația a făcut parte din turul gastronomic. Și apoi, am tot continuat să mâncăm! La un alt restaurant, am mâncat tăițeii despre care tocmai ce aflasem cum se produc (tradițional se amestecă doar cu carne de porc, legume, ceapă și ardei iute și sos chili).
“Adi, am nevoie acum de tine”
Turul gastronomic ne-a purtat pașii pe alte străduțe înguste din anticul oraș Hoi An și s-a încheiat într-o cofetărie. Terasa a fost închiriată doar pentru noi, iar masa s-a umplut de fructe, ceai de fasole și cafea vietnameză. La un moment dat când eram departe de grup, pe ecranul telefonului meu a apărut mesajul “Adi, am nevoie acum de tine”. Așa cum v-am mai spus, nu am avut niciodată sentimentul de nesiguranță în Hoi An și Vietnam, dar mesajul Loredanei m-a pus pe jar. Era de fapt doar o farsă pusă la cale de prieteni și de cei 2 ghizi ai turului. Și uite așa am tăiat un nou tort de ziua mea chiar de Crăciun.
.
Pingback: Crăciun la Da Nang, incursiune în inima Vietnamului
Pingback: Experiență pe scuter în Hue, orașul de pe râul parfumat
Pingback: Vietnam te uimește, dar te scoate și din zona de confort
Pingback: 18 din cele mai frumoase târguri de Crăciun. Iată când se deschid!